esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


RASPUNSUL LA RUGACIUNE

RASPUNSUL LA RUGACIUNE



Dincolo de idealul propriei vieti, care poate fi mai mult sau mai putin clar constientizat si exprimat, fiecare dintre noi doreste tot timpul ceva. De ideal te poti apropia, il poti urma, poti merge spre el, dar nu-l poti implini in totalitate. Idealul are esenta stelei polare si nu a fructului gata sa fie cules si savurat.


intr-un fel, idealul este transcendent si imanent, apartine deopotriva timpului si spatiului uman, dar le si depaseste pe amandoua. Cu dorintele noastre, lucrurile stau insa altfel: ele fac parte din spatiul si timpul vietii noastre. intr-un fel, ele sunt fructele care ne jaloneaza calea, pe care le culegem si care ne hranesc in timp ce ne urmam drumul spre Ideal.


Iata de ce, in momentul in care dispare dorinta, dispare (mai devreme sau mai tarziu), viata insasi, fiindca dorinta este aceea care ne ancoreaza si ne sustine in existenta. in ansamblu, exista doua mari atitudini fata de dorinta: filosofia orientala se bazeaza pe ecuatia: suferinta se naste din dorinta, prin urmare renuntarea la dorinta exprima linistea, odihna in sanul Creatorului, nirvana, pe care necunoscatorii o identifica superficial cu "stingerea"personalitatii (in realitate, termenul inseamna stingerea suferintei si implicit, fericirea nesfarsita; cel ajuns in starea de nirvana este in acelasi timp constient de propria-i persoana [deci se pastreaza constiinta de sine] dar in acelasi timp il cunoaste in si prin iubire pe Creatorul Divin).



Filosofia occidentala nuanteaza in tragic ideea de dorinta, adaugandu-i atributul pacatului. Mergand pe aceasta logica, inseamna insa ca orice rugaciune pentru implinirea unei dorinte constituie un pacat.


Si stiti la ce duce aceasta? Rugaciunea inseamna nu atat cuvintele pe care le rostim, cat ceea ce este in acel moment in sufletul nostru: adevarata rugaciune este aceea a inimii.


Iata de ce, daca in inima noastra avem constiinta pacatului si ideea ca orice am face suntem pacatosi si Dumnezeu ne pedepseste atunci iata ce anume se implineste: nu cuvintele pe care le rostim, ci convingerea din sufletul nostru ca meritam pedeapsa divina. Dar suntem crestini tocmai fiindca am primit dovada suprema a iubirii lui Dumnezeu fata de noi. Daca acceptam ideea ca Dumnezeu "ne pedepseste" sau "se razbuna" pe noi, atunci, pe de o parte, ar trebui sa renuntam la rugaciune - fiindca nu avem cum sa-L induplecam, dar pe de alta parte ne pierdem insasi calitatea de crestini, fiindca, in felul acesta negam esenta credintei noastre care este iubirea nesfarsita a lui Dumnezeu fata de Creatia Sa.


Si totusi, de ce nu se implinesc totdeauna rugaciunile noastre?



Ceea ce am spus mai sus oglindeste imperfectiunea modului in care ne rugam.


Iisus ne invata ca atunci cand cerem un lucru, sa credem ca l-am si dobandit; daca vom crede, atunci cand ne rugam, ca nu meritam sa-l primim, pentru ca, de exemplu, Dumnezeu ne pedepseste, atunci implicit refuzam sa primim ceea ce dorim - si anulam noi insine propria noastra rugaciune; dar chiar atunci cand sufletul si gandul nostru sunt una, nu intotdeauna rugaciunea se implineste.


De ce? Pentru ca drumul vietii noastre este o suita de lectii si primim ceea ce ne este necesar, iar ceea ce dorim nu neaparat este si spre binele nostru. Se spune doar, de atatea ori: cand Dumnezeu vrea sa ne pedepseasca, ne implineste dorintele.


Pe de alta parte, orice lucru, orice fenomen, orice eveniment aici, pe Pamant, are chipul lui Ianus - zeul cel cu doua fete din mitologia romana: nimic nu e numai bun sau numai rau, in orice rau exista un bine si in orice bine... exista si un rau, ascuns.


Ratiunea si intuitia, adica mintea si sufletul nostru, ne ajuta sa le descoperim.


Daca adevarata fericire consta nu atat in a avea parte de bine, cat in a sti sa te folosesti in bine de ceea ce ai, atunci adevarata credinta consta in a percepe cu propriul suflet ca tot ceea ce ne este dat, este dat spre binele nostru. Dar ca sa ne obisnuim sa sesizam acest Bine, izvorat din iubirea lui Dumnezeu fata de noi, trebuie sa invatam, la randul nostru, lectia absoluta pe care ne-o ofera fiecare clipa a vietii: Iubirea.






Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine