esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Intr-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc

Osho - Intr-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc






Osho: Intr-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc



In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:

”De ce este imbratisarea un instrument vindecator atat de eficient? Pana nu demult credeam ca luciditatea, inteligenta si autoanaliza sunt principalele instrumente vindecatoare, dar ele nu inseamna nimic prin comparatie cu imbratisarea.”

Te invit sa citesti raspunsul sau, mai jos.


Lectura placuta!


Omul simte nevoia sa fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiintei umane. Daca nu se simte iubit, omul incepe sa moara. Daca simte ca viata sa nu conteaza pentru nimeni, ea isi pierde semnificatia chiar pentru el insusi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibila.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru ca ii lipseste iubirea.


Intr-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc; iubirea ar fi mai mult decat suficienta. Imbratisarea nu este altceva decat un gest de iubire, de caldura, de atentie. Simpla senzatie de caldura provenita de la cealalta persoana poate vindeca multe boli, inclusiv raceala si egoul. Ea este suficienta pentru a te transforma din nou intr-un copil.


La ora actuala, psihologii au inteles ca daca nu este imbratisat si sarutat suficient de mult, copilul nu poate creste normal. Lui ii lipseste un anumit tip de hrana. Sufletul are nevoie de hrana, la fel ca si trupul. Ii poti indeplini copilului toate nevoile fizice, dar daca nu il imbratisezi niciodata, el nu va creste normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simti tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hranit fizic, dar nu si afectiv.


Cercetatorii au remarcat faptul ca daca nu este imbratisat, copilul scade in dimensiuni si poate chiar muri, chiar daca ii este asigurata hrana fizica. Corpul este ingrijit, dar sufletului ii lipseste iubirea. El se izoleaza, devine rupt de existenta-mama.


Iubirea asigura aceasta punte, ea este radacina noastra.


Asa cum respiratia este esentiala pentru corpul fizic – daca incetam sa mai respiram, corpul moare –, iubirea reprezinta respiratia interioara a sufletului. Acesta traieste prin iubire.


Luciditatea, inteligenta si autoanaliza nu sunt suficiente. Poti sa cunosti toate terapiile din lume, poti deveni un expert, dar daca nu cunosti arta iubirii nu vei ramane decat la suprafata activitatii terapeutice.


Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi sufera in primul rand pentru ca nu au avut parte de iubire. De aceea, daca terapeutul simte o grija deosebita fata de pacientul sau, hranindu-l cu iubire si implinindu-i aceasta nevoie, starea acestuia din urma se poate schimba in mod miraculos.


Dincolo de orice indoiala, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care exista.


Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Imbratisarea nici nu intra in discutie, dar el prefera chiar sa nu dea ochii cu pacientul, temandu-se sa nu simta o stare de simpatie fata de acesta dupa ce i-a ascultat toate plangerile si cosmarurile interioare.


Se temea sa nu inceapa sa planga, sa nu i se umezeasca ochii, sau – Doamne fereste! – sa nu simta chiar nevoia de a-l lua de mana pe pacient. Se temea atat de tare de relatia de iubire dintre terapeut si pacient incat a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sa stea intins pe spate, iar psihanalistul statea pe un scaun in spatele sau, astfel incat sa nu fie nevoit sa dea ochii cu el.


Retineti insa: iubirea nu poate creste decat fata in fata. Animalele nu pot simti acest lucru, caci ele nu stiu sa faca dragoste decat pe la spate; de aceea, intre ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relatie adevarata. O data actul sexual terminat, fiecare pleaca in treaba sa, separat, fara un multumesc sau un la revedere! Animalele nu au reusit sa isi creeze familii, relatii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv ca atunci cand fac dragoste nu se privesc in ochi, nu stau fata in fata. Ca si cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu contine nici un element uman.


Omul si-a creat un intreg univers al relatiilor pentru simplul motiv ca este singurul animal care face dragoste fata in fata. Ochii partenerilor comunica intre ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. In acest fel, intimitatea creste, bazandu-se pe impartasirea emotiilor, atat de intense in asemenea momente (bucurie, extaz, stralucirea specifica orgasmului).


Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esentiala.


De aceea, este mai bine sa faceti dragoste pe lumina, nu in intuneric – cel putin intr-o lumina mai slaba, cum ar fi cea a unei lumanari. Actul amoros in intuneric exprima inca latura noastra animala, dorinta de a evita fata celuilalt.


Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimata. Se temea sa nu se implice. Dorea sa ramana in afara, nu sa se implice in sufletul pacientului sau, sa fie doar un observator stiintific, detasat, rece, la distanta. El a creat psihanaliza ca si cum aceasta ar fi o stiinta. In realitate, nu este o stiinta si nu va fi niciodata! Este o arta, fiind mult mai apropiata de iubire decat de logica.


Un psihanalist adevarat nu se teme sa patrunda adanc in sufletul pacientului sau; dimpotriva, el este dornic sa isi asume acest risc. Intr-adevar, apele sunt tulburi acolo, te poti ineca cu usurinta – la urma urmei, esti si tu un om! Cine stie peste ce necazuri poti da, dar trebuie sa-ti asumi acest risc.


De aceea il iubesc atat de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat intreaga psihanaliza prin implicarea sa. El a renuntat la detasarea omului de stiinta. De aceea, eu il consider un revolutionar mult mai mare decat Sigmund Freud. Sigmund Freud a ramas un traditionalist, speriat de propriile sale reprimari.


Daca nu va temeti de propriile voastre reprimari, le puteti fi de mare ajutor semenilor vostri. Daca nu va temeti de propriul vostru subconstient, daca v-ati rezolvat cat de cat problemele personale, va puteti implica in lumea interioara a pacientului, devenind mai degraba un participant la aceasta, nu un simplu observator detasat.


Eu inteleg teama lui Sigmund Freud, caci si psihanalistii au problemele lor, uneori mai mari decat cele ale pacientilor lor. De aceea, doresc sa fac o afirmatie cat de poate de categorica: daca omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevarat.


Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, caci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sau. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezinta un pacient.


Aceasta este diferenta care exista intre relatia dintre un pacient si terapeutul sau si cea care exista intre un discipol si maestrul sau. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi si-au pierdut entitatile separate si au devenit una. Aceasta unitate este intregul secret.

Imbratisarea este doar un gest care aminteste de unitate, dar chiar si acest gest este de mare folos.


De aceea, ai dreptate. Ma intrebi: „De ce este imbratisarea un instrument terapeutic atat de eficient?“

Da, este, si este doar un gest. Daca este extrem de autentic – daca la el participa inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu intreaga situatie.


Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sa le intelegeti este urmatorul: ideea ca un copil moare, iar in om se naste adolescentul; ca adolescentul moare, iar in el se naste adultul tanar; ca si acesta moare, iar in om se naste adultul matur, si asa maideparte – este gresita.


Copilul nu moare niciodata – nici o etapa nu moare. Copilul ramane de-a pururi, inconjurat de alte experiente, de adolescenta, apoi de tinerete, de maturitate si de batranete, dar nu moare.


Omul este la fel ca o ceapa, alcatuit din mai multe straturi succesive. Daca decojesti ceapa, vei descoperi in curand foile fragede din interior. Cu cat te apropii mai mult de miez, cu atat mai fragede devin ele. Acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste omul: daca patrunzi adanc in interiorul lui vei descoperi intotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.


Imbratisarea permite un asemenea contact. Daca imbratisezi un om cu caldura, cu iubire, daca imbratisarea ta nu reprezinta un simplu gest golit de semnificatie, ci unul autentic, daca inima ta participa la el, intri imediat in contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafata reprezinta un act cu o imensa valoare terapeutica, intrucat inocenta copilului este vindecatoare in sine. Ea nu a fost corupta. Ai atins astfel miezul pur al persoanei in care coruptia nu a patruns niciodata, iar acest lucru este suficient pentru a declansa procesul de vindecare.


Copiii sunt atat de puri, atat de plini de vitalitate, debordeaza de atata energie. Regasirea acestei energii este suficienta pentru a-l vindeca pe om. Important este sa scoti acest copil la lumina, iar imbratisarea este una din modalitatile cele mai eficiente.


Autoanaliza este o cale mentala; imbratisarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, in timp ce inima este sursa oricarei vindecari.




Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine 

 
Frica mortii


esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Frica mortii

Iubite Osho, ne poti vorbi despre frica mortii?



0sho-The ocean of joy.


Moartea nu este inamicul. Ne apare in modul asta fiindca suntem prea legati de viata.Frica de moarte naste din aceasta cauza.Deoarece suntem prea legati de viata nu putem intelege ce este moartea.Si nu numai, dar nu putem intelege nici ce este viata.Omul incapabil de a cunoaste moartea ,va fi incapabil sa cunoasca viata , pentru ca in fond nu este vorba de altceva decit despre doua ramuri ale aceluiasi copac.Daca ti-e frica de moarte , i-ti va fi frica si de viata-pentru ca viata este ceea care te conduce spre moarte.Numai traind vei ajunge sa mori.


Tie ti-ar place sa devii stagnant ,congelat,ca sa nu mergi inainte ,in asa fel ca moartea sa nu vina nicodata.Ti-ar placea sa te impotmolesti pe undeva in decursul vietii ,in asa fel ca moartea sa nu mai vina. Un om caruia ii este frica de moarte, se tine legat prea tare de viata;dar ironia este ca desi fiind legat mult de viata, devine incapabil de a vedea ce este viata;ramine intr-un stadiu de profunda ignoranta, intr-o stare de mare neintelegere.


De aceea una din lucrurile fundamentale de inteles este acesta :moartea nu este inamicul.Nu poate fi inamicul.In realiatate ,inamicul nu exista.Existenta(Dumnezeu.Nota:asa se exprima Osho cind este vorba despre Dumnezeu asta fiindca discursul sau nu face referire catre persoane dintr-o numita religie ) este o unitate globala.Totul este prieten.Totul este al tau ,iti apartine si tu ii apartii.Nimeni este strain aici.


Existenta ti-a dat viata; te-a luat in pintecul ei.Si cind mori ,te intorci pur si simplu la izvorul original pentru a te odihni si a renaste din nou. Moartea este o odihna. Viata este activitate ,moartea este odihna.Si fara odihna,nici o activitate nu devine posibila.Viata este precum ziua iar moartea este precum noaptea.Iar fara noapte ziua nu poate exista.Este nopatea cea care te pregateste pentru zi ,este noaptea cea care te reface ,si-ti da energie.In somnul profund ajungi in acelasi punct înspre care te conduce moartea.


In fiecare noapte intilnesti moartea -si este o mica moarte-din cauza asta te trezesti dimineata asa plin de viata.Persoanele care nu "mor" in fiecare noapte sunt nenorocoase.Dimineata sunt mai obosite decit in momentul in care s-au culcat.Au visat ,iar in somn au ramas agatate de viata.Nu s-au lasat intr-un profund abandon.Nu au permis mortii sa-i posedeze ,de avea grija de multe lucuri si de a da lor odihna,relaxare,energie proaspata.Aceste persoane sunt foarte nenorocoase.Norocosii sunt cei care intra intr-un somn foarte profund,un somn fara vise.Dimineata sunt din nou plini de viata,pregatiti sa infrunte viata cu miile ei fete ,plini de bucurie ,plini de resurse,pregatiti sa infrunte toate infruntarile pe care viata le propun. Moartea este similara noptii.


Viata este yang iar moartea este yin.Viata este masculina,iar moartea este feminina.Viata este agresiune,ambitie-efortul enorm de a cistiga-dobindi ceva.Iar moartea este relaxare contra oricarui efort,este o calatorie interioara .Este o relaxare in interiorul nostru.In filosofia Zen este chiamata locul de odihna . Viata este o aventura; te indepartezi de tine insuti ,te indrepti tot mai departe .Cu cit te indepartezi mai mult cu atit te simti mai nefericit..Cauti fericirea ,dar cu cit cauti mai mult fericirea,cu atit mai mult te indepartezi de ea.Si poti sa vezi foarte bine in viata ta.Nu este o filozofie ,este o simpla constatare .Toti cauta fericirea.Dar cu cit te indepartezi cu atit mai nefericit devii.


Viata este cautarea fericirii, dar te duce catre nefericire.Fiindca intr-o zi n-ai sa mai poti ,esti obosit si foarte plictisit .Aventura asta nu te mai fascineaza .Si te relaxezi in interiorul tau,te intorci acasa.Cu cit uiti de fericire cu atit mai fericit devii.In ziua in care incetezi sa mai cauti fericirea,tu esti fericit. Viata este promisiunea fericirii, dar numai o promisiune.O promisiune nicodata indeplinita.Este moartea cea care i-ti indeplineste promisiunea.De aceea repet:moartea nu este inamicul..Moartea este casa unde ajungi dupa multe si lungi calatorii-obosit,frustrat,terminat-pentru a gasi adapost ,pentru a te odihni,pentru a recupera vitalitatea pierduta. O chestiune este acesta.


A doua este: viata si moartea nu sunt in contrast asa cum par.Tu crezi ca ai luat viata in momentul in care te-ai nascut si ca moartea va veni in momentul in care vei muri.Motiv pentru care intre el este o diferenta de 50,60,100 de ani.Nu este asa.Din momentul in care incepi sa respiri ,incepi si sa mori.Pentru toata viata nasterea(viata) si moartea te insotesc .In fiecare moment viata si moartea sunt prezente -doua roti ale aceluiasi car.Merg impreuna.Sunt simultane.Nu este posibil sa le separi-50,70,100 de ani este o distanta prea mare.Nu este posibil sa le despartim in asa fel-ele sunt prezente in fiecare moment .In fiecare moment ceva se naste si ceva moare. Moartea si viata sunt impreuna.


Si dupa 70 de ani nu mai poti de muritul si nascutul asta.Esti satul de jocul asta.Vrei sa mergi acasa.Te-ai jucat cu castele de nisip.Ai discutat ,te-ai luptat pentru castelele tale de nisip:asta e al meu si ala e al tau,cind ajunge ..ajunge!A venit seara iar soarele apune si vrei sa te intorci acasa.Dupa 70 de ani te cufunzi intr-o adinca odihna .Dar moartea si viata inainteaza impreuna.Vazindu-le in lumina aceasta vei intelege.In fiecare moment sunt amindoua prezente.


De aceea nu este nevoie sa ne fie frica. Nu putem spune ca mortea va surveni cindva in viitor.Viitorul creaza numai probleme:se va intimpla cindva in viitor-ce putem face ca sa ne protejam?Cum sa creem un mare zid chinezesc in jurul nostru?Ce dispozitii sa dam ca tie sa nu ti se intimple,sau cel putin sa o mai aminam un pic? Dar deja ti se intimpla.Nu este o chestiune de viitor. Ti se intimpla de cind ai venit aici.Nu poti s-o amini ,nu poti face nimic in privinta ei!Nu exista nici un mod pentru a face ceva.Este acelasi proces al vietii-moartea face parte din acelasi proces al vietii.


De exemplu, devine foarte foarte clar cind faci dragoste .Este natural, pentru ca dragostea iti da un sens de implinire in viata.Dar ai observat?Dupa fiecare data cind faci dragoste simti o stare de depresie.Esti relaxat ,linistit dar si cu un subtil sens de frustrare.Cind esti pe culmea dragostei esti si pe culmea vietii ,si dupa aia,deodata cazi in abisul moartii.De fiecare data cind faci dragoste te vei ridica pina pe culmea vietii si,in mod natural,vei vedea si abisul mortii care te inconjoara.Valea mortii este foarte vizibila cind culmea vietii este foarte inalta.


Din aceasta experienta au aparut doua tipuri de cultura in lume.Prima este impotriva sexului iar cealalta este impotriva mortii. Cultura care este impotriva sexului pune accentul pe frustarea care urmeaza dupa fiecare act sexual.O intereseaza mai mult valea .Spune “Uite, nu ai realizat nimic:numai frustarare!Era totul numai o iluzie;acel virf ,acel orgasm era numai o iluzie momentana.Si din nou te gasesti cu picioarele pe pamint,adica de unde ai plecat spre virf.Aceea a fost numai o iluzie ce ai creat,dar realitatea este aceasta”.


Dupa fiecare act sexual , fiecare se gindeste la cum putem renunta la modul asta de viata,de a iesi din acest cerc trist si vitios.Ideea abstinentei sexuale este rezultata din cauza acestei a doua parti.Este acolo.Iar cei care sunt impotriva sexului vad numai asta.Cei care sunt impotriva mortii n-o vad.Persoanele care sunt impotriva mortii vad numai virful,nu au curajul sa se uite in vale.Cind au ajuns in virf inchid ochii si adorm. Nu se gindesc la vale.Valea este acolo , dar ei au ales numai culmea.Dar atentie daca vrei sa vezi numai culmea i-ti va fi foarte de frica de moarte pentru ca nu ai avea experienta.Moartea va ramine pentru totdeauna necunoscuta.O vei intilni numai cind vei muri.Si atunci va fi prea mult pentru tine, prea necunoscuta, vei suporta un soc teribil.


De aceea persoanele care sunt impotriva mortii si vad numai culmea vietii,culmea orgasmica al actului sexual, vor evita valea,nu se vor uita inauntru.Dar in cele din urma ,intr-o zi ,valea se va intrezari.Iar ei sunt infricosati.De asta in Occident ,unde sexul este mai liber si oamenii nu sunt asa de contrari sexului, sunt foarte impotriva mortii.Toti lupta impotriva mortii.Moartea ,in vreun mod , trebuie sa fie distrusa. In Orient oamenii sunt impotriva sexului. Vad numai valea.Nu se uita la culme;spun ca ,culmea este numai o iluzie.Pentru ca se uita numai in vale si-au indreptat atentia inspre moarte, pregatiti pentru moarte.De fapt , sunt in asteptarea mortii. In Orient idealul cel mai inalt este de muri asa de total de nu a mai fi nevoie sa renasti.Asta este moartea suprema.


In Occident idealul este acela de a crea o situatie in care sa nu poti muri; sa continui sa traiesti-tot mai mult.Ambele atitudini sunt dezechilibrate .Fiecare dintre ele creaza un fel de dezechilibru in tine,iar acest dezechilibru este neajunsul omului. Un om adevarat ,o persoana autentica , infrunta orice fara sa aleaga.Nu spune :”Voi privi numai culmea fara sa uit in vale”.O va vedea asa cum este.Si nu va alege. Non-alegerea este Zen. A fi fara de alegere este Zen, vazutul lucrurilor in totalitatea lor-bune sau rele,paradis si infern,viata si moartea,ziua si noaptea,vara si iarna-vazutul lucrurilor asa cum sunt. Zen nu-ti da de ales in sensul ca-ti spune :”Daca alegi iti va intotdeauna frica de ceea ce nu ai ales.”Incearca sa intelegi : daca alegi ceva v a fi ca o capcana pentru ca te vei gindi in continuu la ceea ce nu ai ales,pentru ca non-alegerea este partea refuzata,non-alegerea este partea reprimata.Iar non-alesul va incerca sa se razbune.Non-alesul se pregateste-intr-o zi ,intr-un moment de slabiciune,resentimentul sau va exploda.


De aceea , omul care este impotriva sexului va avea parte de razbunarea sexului-care poate sa explodeze in fiecare moment.Iar omul caruia ii este frica de moarte, traieste cu o frica constanta:mortea e pe drum.O stie.Este o intelegere muta.Ca o vede sau nu ,nu este nici o diferenta.A vedea sau nu vedea nu o face sa dispara.Este acolo.Stii ca este acolo si ca e pe vine.Si cu fiecare moment se apropie. Omului care este impotriva sexului ii este frica ca sexualitatea poata sa patrunda in constiinta lui in orice moment.Iar omului care este impotriva mortii ii este frica ca moartea o sa vina si o sa-l distruga.


Ambele tipologii ramin focalizate pe frica; iar ambele tipologii ramin intr-un stadiu conflictual,intr-o lupta continua.Nu sunt intr-un stadiu de liniste, de echilibru.Echilibrul este prezent cind nu alegi, cind vezi realitatea asa cum este.Viata nu este o chestiune de “ori asa-ori asa” ,nu este nimic de ales.Totul este unic.Prin alegerea ta nimic nu se schimba.Alegind , numai tu ramii intr-un stadiu de ignorare.Obiectul alegerii tale este o parte dar si obiectul non-alegerii tale este o parte a realitatii.Partea pe care nu ai ales-o va ramine pe linga tine, in asteptarea de a fi aleasa.Nu poate disparea , nu exista nici un mod de a face-o sa dispara.Daca iubesti prea mult viata si nu vrei sa vezi realitatea mortii…moartea va veghea in jurul tau ca o umbra.


In filozofia Zen se spune:luati-le in considerare pe amindoua, sunt o parte unica, sunt impreuna.Luindu-le in considerare pe amindoua,fara a alege, fara prejudecati, le vei transcende.Luindu-le in considerare pe amindoua ,nu te identifici cu viata dar nici cu moartea.Cind nu te mai identifici esti liber, te-ai eliberat.


Identificarea este singura inchisoare.Incearca sa intelegi pe deplin, deoarece aceasta este cauza primara a suferintei noastre, a sclaviei noastre.


Identificarea – acest cuvint este plin de semnificat.Semnifica ca te-ai identificat cu o parte din viata si incepi sa crezi ca acea parte este totul.Nu este nimic gresit in insasi acea parte,numai ca este doar o parte; nu este totul.Cind incepi sa consideri partea insasi drept totul , apare o separare , o diferentiere.Cind incepi sa vrei sa crezi ca acea parte este totul;devii orb in privinta cu totul..Si te vei gasi in conflict cu realitatea.


Dar impotriva realiatii nu poti invinge ,tine minte.Nu poti cistiga impotriva realitatii.Este imposibil.Nu se intimpla ,nu se poate intimpla.Poti sa invingi numai cu realitatea,dar niciodata impotriva ei.Victoria este posibila cu realitatea.Iata de ce marii Maestri au sustinut renuntarea la lupta impotriva realitatii. A renunta la aceasta lupta inseamna a fi cu relitatea.Victoria este certa-pentru cea care va cistiga va fi realitatea.Intotdeauna invinge realitatea. Daca esti cu ea vei fi un invingator;daca esti impotriva ei , vei fi un pierzator.Si suntem cu totii pierzatori fiindca am continuat sa luptam.


Alegem o parte si pretindem ca este totul.Alegem viata indepartind-o de contextul ei esential-moartea – si spunem:”Acesta sunt eu.Eu sunt viata.”Facind asa i-ti creezi probleme.Vei ramine identificat cu aceasta identificare.Ce vei face cu moartea ?Si moartea este acolo, se intimpla in fiecare moment,iar intr-o zi te va lua prin surprindere.


Tu te identifici cu corpul,”eu sunt corpul” iar din aceasta cauza vei avea probleme.Te identifici cu mintea ,”eu sunt mintea” si din nou vei avea probleme.Identificarea este substanta din care este facuta ignorarea.Odata ce ai renuntat la identificare , din moment ce nu mai esti identificat cu nimc, ramii un simplu martor-care nu spune “eu sunt asta”,”eu sunt ala”.Tu esti numai un martor.Observi viata care trece, observi moartea care trece,observi sexul care trece , observi frustrarea,bucuria,succesul,insuccesul.


Vei continua sa observi;iar tu vei ramine un observator.Nu te legi de nimic, nu spui “eu sunt asta”Daca nu te afirmi, cine esti atunci?Daca nu-ti pui granite,daca nu te definesti, daca nu-ti pui limite de nici un fel,daca continui sa mergi inainte, observi si atit, te vei gasi eliberarea ,o mare eliberare.


Non identificarea este libertate.Identificarea este sclavie.Si asa in mod natural va aparea o transformare .Vezi tristetea care vine si ramii un observator.Vezi tristetea cum rasare in tine, te cuprinde, te inconjoara ca un nor de fum negru, dar tu ramii un observator.O vezi dar nu judeci.Nu spui :”Eu sunt asta”, au “asta nu sunt eu”.Nu spui nimic, ramii intr-o pozitie de non-judecare.Foarte simplu observi acest fapt, prezenta tristetei.


Si asa ,cum a venit intr-o zi , asa intr-o zi va pleca.Norii care venisera vor pleca si va fi un soare stralucitor, va fi fericirea.Dar nu trebuie sa te identifici nici cu aia.Te limitezi a observa ca soarele s-a intors, ca norii au disparut..Nu spui “eu sunt asta” dar nici “asta nu sunt eu”.Nu faci nici o afirmatie despre sine.Foarte simplu tu continui sa observi.


Se va intimpla de multe ori-va veni tristetea, va veni fericirea- de multe ori vei cunoaste succesul , de multe ori vei pierde.De multe ori vei simti depresia , de multe ori vei simti culmea fericirii.Observind toate aceste dualitati,incet incet vei observa ca tu esti mai presus de toate aceste perechi de lucruri.


Asa este si cu perechea viata-morte.Asa este cu perechea minte-corp.Asa este cu perechea lume-nirvana.Sunt toate perechi duble.Cind vei reusi sa vezi o lume totala, cind vei reusi sa vezi lumea transparenta , si nu alegi, tu esti ceva care le trascende:observatorul.Observatorul care nu sa nascut niciodata si care nu va muri niciodata.





Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine