esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Debbie Ford :“Secretul Umbrei: Puterea de a-ti asuma propria poveste”

Debbie Ford :“Secretul Umbrei: Puterea de a-ti asuma propria poveste”




Frica noastra de schimbare, de a pasi in sfera unor noi realitati, este atat de adanca, incat ne agatam cu disperare de lumea pe care o cunoastem. Adeseori confundam familiaritatea cu siguranta. Confortul perceput a ceea ce este familiar ne face sa traim iluzia propriilor povesti. Însa intrebarea asupra careia ar trebui sa meditam este: Suntem cu adevarat in siguranta, in cadrul acestor povesti? În loc sa riscam, ne agatam de ceea ce avem si ne opunem incertitudinii necunoscutului.



Am citit candva o poveste despre o femeie care a inotat de-a lungul unui lac, tinand o piatra in mana. Cand aceasta femeie s-a apropiat de mijlocul lacului, a inceput sa se scufunde din cauza greutatii pietrei. “Arunca piatra!”, i-au strigat niste oameni care priveau de pe mal. Însa femeia a continuat sa inoate, disparand din cand in cand sub apa. “Arunca piatra!”, strigau mai puternic cei care priveau. Femeia a ajuns in centrul lacului si parea ca nu mai are putere. Din nou, oamenii o indemnau: “Arunca piatra!” În clipa in care femeia a disparut sub apa pentru ultima oara, au auzit-o spunand: “Nu pot. Este a mea.”


Majoritatea dintre noi am petrecut prea mult timp impotrivindu-ne dramelor si nu am cautat intelepciunea din fiecare dintre aspectele, credintele si circumstantele nedorite.


Împotrivirea ne inchide in interiorul durerii emotionale a unei situatii, in realitatea pe care vrem cel mai mult sa o schimbam. Rezistenta apare din dorinta ca situatia si circumstantele din prezent sa fie diferite. Pana si cea mai mica nazuinta ca lucrurile sa se schimbe poate crea stari multiple de impotrivire interioara. Fie ca ne opunem intregii povesti sau doar unei anumite parti, aceasta rezistenta ne creeaza dezechilibre launtrice. Actioneaza pe post de lipici, atasandu-ne chiar de sentimentele si credintele de care vrem cel mai mult sa scapam. Desi pare o actiune inversa, primul lucru pe care trebuie sa-l facem pentru a ne vindeca este sa acceptam tot ce am respins. Persista ceea ce respingeti. Daca interpretati aceasta fraza cu inima, veti avea puterea de a face schimbari permanente si sanatoase in toate domeniile existentiale. Chiar daca ii invat mereu pe ceilalti sa se accepte in totalitate, majoritatea oamenilor continua sa-si urasca unele aspecte din viata. Nu conteaza ipostazele despre care este vorba – relatiile, parintii, felul in care arata trupul sau veniturile – deoarece impotrivirea si vindecarea nu se impaca. Asadar, in cazul in care alegeti sa respingeti ceva in viata – daca judecati, urati sau dispretuiti acel aspect – va garantez ca problema va persista.


Împotrivirea ne neaga linistea interioara si finalul fericit pe care ni-l dorim. Este motivul pentru care ramanem mereu la fel. A ne opune in a pasi mai departe si in a ne infrunta problemele reprezinta cauza comportamentelor noastre repetitive. Respingerea a ceea ce este ne goleste de energie vitala si ne blocheaza fluxul natural al evolutiei.


Împotrivirea noastra este declansata ori de cate ori consideram ca ceva nu este in regula cu noi insine, cu ceilalti si cu lumea in care traim. Credinta interioara care ne fixeaza impotrivirea spune: N-ar trebui ca lucrurile sa arate asa. Ne cheltuim apoi toata energia straduindu-ne sa ne modificam realitatea circumstantelor. Va pot spune cu siguranta un singur lucru: respingerea a ceea ce este nu va face ca problemele sa dispara. Pentru a ne transcende suferinta, trebuie sa ne depasim instinctul de a tine strans si, totodata, sa ne predam alternativei de a nu mai opune rezistenta. Orice dorim sa schimbam, lucrurile de care ne este frica, care ne supara sau refuzam sa le acceptam, ne vor mentine legati de trecut, atasati de povestile noastre si de credintele umbrei care le conduc.


Abandonarea in fata a ceea ce este ne cere sa ne inmuiem inimile, sa renuntam la asteptarile care subzista in povestile noastre si sa acceptam orice ne prezinta viata. Renuntarea in fata tuturor ingredientelor care ne alcatuiesc viata ne invita sa ne ascultam cu urechi sincere mesajul mai adanc al durerii, fara sa fim opriti de concluziile obisnuite emise de Cutia Umbrei. Numai atunci cand vom accepta faptul ca ne agatam de confortul povestilor noastre, vom putea renunta la a mai opune rezistenta si vom dobandi intelepciunea provenita din experientele de viata.


Doar prin luarea unei noi decizii de a ne folosi povestile ca sa ne iubim pe noi insine, mai degraba decat sa ne pedepsim prin intermediul lor, vom reusi sa ne eliberam pentru a le utiliza in scopul in care au fost create. Va promit ca, daca nu mai opuneti rezistenta, daca va dati demisia din pozitia de Director General al Universului si renuntati la rolul principal al dramei voastre, viata vi se va simplifica si veti reusi sa va auziti chemarea profunda a sufletului.



Revendicarea propriei puteri



Daca as putea schimba doar una dintre problemele omenesti, as izbavi toata lumea de suferinta de nesuportat de a fi victima. Problema la aceasta dorinta este ca nu am puterea de a elibera pe nimeni de nimic, inclusiv de starea de a fi o victima. Numai voi va puteti elibera pe voi insiva. Orice persoana pe care am intalnit-o are o poveste despre cum a fost candva victimizata. Multi dam vina pe parintii nostri, in timp ce altii ii invinuiesc pe profesori, pe fostii parteneri, pe liderii religiosi, pe prieteni sau pe bunici. Multi consideram ca am fost tratati rau la serviciu, ca familia a profitat de noi, ca am fost abandonati de catre Dumnezeu, sau victimizati de viata in general. Povestea de a fi victima ne spune ca undeva pe parcursul drumului ni s-a facut un rau si ca aceasta este cauza durerii. Iata un scenariu care ne va limita si ne va lipsi de puterea personala, atat timp cat vom continua sa credem in el.


Multi am adunat dovezi serioase pentru a ne valida perceptia ca suntem o victima a vietii. Iar aceasta este, cu siguranta, una dintre modalitatile prin care ne putem privi existenta. Daca o privim din perspectiva ca nu suntem co-creatorii propriei realitati, atunci ni s-a creat o nedreptate. Însa, daca ne schimbam viziunea, descoperim o realitate mai puternica si mai ampla care ne spune ca suntem co-creatorii existentei noastre. Prin aceasta noua perspectiva, putem accepta tot ce ni s-a intamplat ca fiind exact ceea ce am avut nevoie pentru a inflori la adevaratul nostru potential si a merge mai departe in viata. Atata timp cat vom dori sa obtinem ceva de la povestile noastre, nu vom reusi vreodata sa iesim din sfera lor. Fara sa ne dam seama macar, majoritatea dintre noi ne simtim foarte bine atunci cand dam vina pe ceilalti. Exista o satisfactie interioara ce provine din aratarea cu degetul si din atribuirea vinei. Facem orice pentru a evita sa ne asumam responsabilitatea rolului din drama noastra.


Dar a considera ca ceilalti gresesc si a nu renunta la durerea din trecut ne fac sa ne condamnam la o viata de limitari si de nefericire. Şi, atata vreme cat dam vina pe altii pentru ceea ce ni se intampla, nu avem libertate, deoarece resentimentele ne tin legati de acei oameni si de acele circumstante care nu ne plac. Atata timp cat vom purta acea samanta a resentimentului in inima, va trebui sa ne cream un fel de durere, drama sau nemultumire in viata pentru a mentine jocul vinei. Multi dintre noi si-au luat un adevarat angajament interior de a spune: “Uite ce mi-ai facut…” Indiferent cat de mult ne luptam in lumea exterioara pentru a ne face vietile minunate, acest angajament interior de a-i face pe ceilalti vinovati va invinge, in cele din urma. Ne va dirija comportamentul si ne va crea experienta care sa ne demonstreze ca avem dreptate: ca ni s-a creat o nedreptate si ca, intr-un fel, acea inechitate ne-a deteriorat capacitatea de a ne manifesta rezultatele dorite. Atata vreme cat suntem hotarati sa fim victimele altei persoane, va trebui sa gasim o cale de a ne autosabota, pentru a ne justifica resentimentele.


Singura iesire din aceasta capcana este sa va asumati responsabilitatea. La un nivel mai profund, evitam sa ne luam intreaga raspundere pentru intamplarile din viata. Facem acest lucru deoarece, prin asumarea responsabilitatii, simtim adesea ca absolvim de vina pe cineva care ne-a ranit. Însa, in realitate, asumarea responsabilitatii este unica modalitate prin care ne putem absolvi noi insine de acea vina. De fapt, vom constata ca aptitudinile pe care ni le-am dezvoltat, ca si durerea acuta, au fost parti necesare ale procesului prin care am trecut. Asumarea adevaratei responsabilitati constituie un proces si e unica modalitate de a iesi din postura de victima. Presupune sa recunoastem ca suntem co-creatorii dramelor pe care le-am trait. Asumarea responsabilitatii ne cere sa extragem intelepciunea din experientele de viata si sa descoperim darurile pe care le au de oferit si sa invatam lectiile dureroase din fiecare experienta.
Responsabilitatea este destinatia suprema, insa daca avem resentimente profunde, trebuie sa le gasim si sa le tratam.



Altfel, vor continua sa ne otraveasca psihicul, sa ne saboteze valoarea de sine si sa ne distuga viata visurilor noastre. Vom ramane in sfera povestii proprii pana cand vom extrage lectiile si intelepciunea de care avem nevoie, astfel incat sa oferim lumii contributia noastra unica. Este important sa intelegem ca noi suntem cei care ne-am creat dramele – cu toata maretia si disperarea lor – in scopul de a invata lectiile necesare. Povestile contin intreaga intelepciune de care avem nevoie, pentru a deveni oamenii care dorim sa fim.


Lectiile fiecaruia difera. Fiecare a inregistrat alte succese si esecuri si a avut lectii distincte de invatat. Însa calauzirea Divina ne-a folosit in fiecare existenta a vietii, aratandu-ne mai clar cine suntem si oferindu-ne exact ce avem nevoie pentru a ne indeplini scopul unic. Povestile din viata fiecaruia ne-au echipat cu un anumit set de aptitudini si cu o anume intelepciune pe care trebuie sa o aducem in lume.


Pentru a trai in afara povestilor personale, trebuie sa trecem cu indrazneala prin vietile noastre pline de drame si sa incepem procesul de acceptare si de iubire a tot ceea ce suntem si a ceea ce nu suntem. Trebuie sa ne facem timp pentru a ne analiza fiecare capitol din viata, dezvaluind locurile in care suntem inca blocati, raniti sau incompleti. Trebuie sa ne luam angajamentul de a renunta la resentimente si la invinuirea celorlalti pentru starea in care se afla viata noastra. Trebuie sa fim dispusi sa ne asumam responsabilitatea pentru circumstantele curente si sa dam drumul la tot bagajul pe care inca il mai purtam din trecut. Trebuie sa ne luam angajamentul de a pasi pe calea dramelor personale si de a ne impaca pentru totdeauna cu povestile noastre!

primit pe mail





Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine