esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Blestemul uriasei din munti

Blestemul uriasei din munti




Unul dintre cele mai raspindite mituri in Muntii Apuseni este cel alluriasilor. Se spune din batrini ca Decebal a fost de acord sa- i lase sa traiasca in Apuseni, linistiti, cu conditia ca acestia sa- i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea ingropat o data cu batrinii care dispareau de pe aceasta lume unul dupa celalalt. El a reinviat in urma unei intimplari petrecute in zona satului hunedorean Ardeu, cu 30 de ani in urma.


O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de linga Ardeu,toata lumea-si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care este asezata si acum ruina unei cetatui dacice.


Unul dintre ei,Aurel Florea si are acum 74 de ani(tinand cont ca suntem in 2007): Am tot dat cu crampu' (tirnacopul - n.r.) pina cind am ajuns la aproape un metru adincime.Apoi am dat sa mai scoatem pamintul cu lopetile. Ne-am vazut de treaba linistiti cind am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c-o fi o oala cu griu de pe vreme dacilor, ori cu bani, ca s-or mai gasit atitea oale si cioburi pe Dealul Cetatuii. Apoi am curatat pamintul cu grija. N-o mai trecut mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu de om mare rau de tot, cit un bostan sanatos. Ne-am speriat
rau de tot si l-am ingropat la loc, dupa care am sapat groapa mai incolo,la doi metri.


Aurel Florea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de blestemul uriasilor ce va cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se odihneasca in pace: Sa nu mai aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n-or mai avut cit or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic dintre ei o murit ortavit de oamenii.


Batrinii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de linga Ardeu a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala,la care erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le-a ascuns intr-o pestera, a carei intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata-n fiu, nescrisa insa niciodata,nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica a intimplarii, ci doar fapte.


Mosnegii spun ca, aflind de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s-au incumetat in munti. Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tirnacoape, plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada. Pestera era pazita, cu rindul,de tatal si fiul cel mare din familia uriasilor.


In ziua in care grupul de pradatori a ajuns in aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al uriasilor. Cu mincare la el, parintii l-au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei piini de care fratele sau avea nevoie ca
sa se sature.


Infometat, flacaul urias i-ar fi spus celui mic: Ramai tu aici ca eu ajung mai repede acasa si vin cu paine destula ca sa mancam amindoi.


Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de uriasi era singur. Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera.


I-a vazut pe omuleti agitindu-se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca sint, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l-a intins in fata lui. Infometat, micul urias n-a stat pe ginduri si s-a infruptat din mincarea otravita de oameni.


Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp.


Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s-a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cind s-a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pina acasa si i-a spus mamei sale ce s-a intimplat cu mezinul.


Uriasa n-a crezut pina cind nu a ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi de pamint, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamintul. Batrinii din Ardeu povestesc ca asa au apaut dealurile isfirtecatei din zona si asa a fost scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri l-au folosit apoi pentru a face var,indeletnicirea lor de baza, pina in urma cu 20 de ani.


Tot asa a aparut si blesemul pe care l-ar fi rostit atunci strigind mama uriasilor, blestem de care s-a temut si Aurel Florea cind a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de urias.



Ultima data cind oamenii asezati in apropiere s-au intilnit cu uriasii ar fi fost cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aurel Florea.


Bunica sotiei mele, spunea ca, mama ei, cind era copil, a mers cu parintii la arat sus, pe o culme, aproape de locul in care se spune c-ar fi murit copilul de urias.Deodata a venit un urias, i-a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i-a dus inapoi pe vale fara sa le faca insa nimic rau. Le-o zis numa' atit: Voi sinteti viermii pamintului. Rascoliti pamintul in alta parte, nu aici!.


Alaturi de vilve, alte fiinte supranaturale in care inca mai cred batrinii din comunitatile miniere ale Apusenilor, uriasii sint personaje cu puteri supranaturale raspindite in credinta populara a zonei.


Etnologul Marcel Laptes explica aparitia si conservarea mitului uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje malefice. Ei ii pedepseau pe oameni daca acestia nu
respectau un anumit regim de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau singuri.


La comunitatile izolate, cum sint cele din Apuseni, oamenii traiesc intr-un mediu al misterului si al supranaturalului.


Apropierea fata de natura a oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de forte. Oamenii din aceste sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut orice are viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la ultimul fir de iarba, pina la stelele de pe cer.



Ce parere aveti despre acesti uriasi?


Geneza 6,4 "In vremea aceea s-au ivit pe Pamant uriasi, mai cu seama de cand Fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestia incepusera a le naste fii; acestia sunt vestitii viteji din vechime" din vechime, adica dintr-un ciclu anterior al omenirii.


Hronografele Bizantine, care preiau scrieri mult mai vechi, specifica despre acesti uriasi ca padurea le ajungea numai pana la genunchi, si ca foarte rau persecutau pe oameni [faceau supa din cate 50 de oameni] precum si ca isi mancau proprii copii chiar dupa ce mamele lor ii nasteau, si ca mai mult pentru asta a fost adus Potopul.


Despre 'viteazul' Nimrod, pe care Geneza il plaseaza dupa potop [10,8-12] traditia vine cu detaliul ca a fost rege al Babilonului si el a ordonat construirea "turnului'. A rostit hule foarte mari impotriva lui Dumnezeu si pentru aceea un vant, starnit de sus, a surpat un segment din turn care a cazut peste el ucigandu-l.



Mai tarziu, iscoadele israeliene ii depisteaza si pe 'fiii lui Enac' [vezi Numeri cap 13]

Deuteronom 3,11 "Numai Og, regele Vasanului, mai ramasese din Refaimi. Iata patul lui, pat de fier si astazi este in Rabat-Amon [astazi adica acum 2900 de ani cand s-au scris cartile] : lung de 9 coti si lat de 4 coti, coti barbatesti" [4,5 metri pe 2] . Se observa ca personajul dormea pe un pat de fier, ca un adevarat luptator. La fel ca si fictivii klingoni din Star Trek, ce dormeau pe paturi de fier 'ca sa nu-si moleseasca trupurile". In alta parte se precizeaza ca diverse populatii din zona aveau diferite denumiri pentru Refaimi. Unii Emimi, altii Anachimi, 'feciorii lui Anac" [acest Anac oare e acelasi cu "zeul" sumerian suprem, Anu ? 'an' la sumerieni inseamna cer]


1 regi 17,4 "Atunci a iesit din tabara filistenilor un luptator pe nume Goliat, din Gat. Acesta era la statura de 6 coti si o palma" [putin peste 3 metri], iar un frate de-al lui avea in plus si 6 degete la fiecare membru. Acest Goliat avea pe el o armura de aproape 600 kg.



La greci intalnesti miturile gigantilor care s-au razvratit impotriva lui Zeus. Ciclopii erau o derivatie din uriasi, avand un singur ochi. La alte popoare de asemenea se pot gasi mituri similare.


Deasemenea, In Sala Proiectiilor din complexul extraterestru de sub Bucegi,s-au gasit mese, scaune, facute ca pentru niste uriasi.


In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a uriasilor. Practic, fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile, novaci, cum li se spune in unele locuri. Dar nu numai legendele noastre vorbesc despre acestia.



NECROPOLA DE URIASI



Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a Boziorului.


Cateva case rasfirate pe o culme si coborand pe ulite atat de abrupte, incat greu te pastrezi drept, o imagine dezolanta a ceea ce a fost odata.

Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca „povestile“ oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi.


Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri.


"Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la „culmea“ unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: „Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o capatana de om mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu’. Noi stiam ca aici, demult, fusese un sat tatarasc, batranii vorbeau si de oameni inalti ca brazii, dar credeam ca e doar o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba“.



MERELE CAT PEPENASII



Au gasit multe morminte. Unde sapau, dadeau de ele. Au scos doar cateva, restul le-au lasat sa se odihneasca in pamant, sapand randurile in asa fel incat sa le ocoleasca. Erau numai schelete? „Si cioburi“, ne lamureste nea Ilie. Adica fragmente de olarie.

Nu a suscitat interes autoritatilor sau arheologilor? „Pai, in plan era sa se planteze livada. Am strans scheletele si cioburile si le-am predat, au fost duse la muzeu, am auzit ca au ajuns la Bucuresti. Au fost si masurate. Aveau in jur de 2,40 metri“. De atunci, nimeni n-a mai dat importanta necropolei de uriasi, de parca ar fi fost ceva obisnuit, la ordinea zilei.


Pentru satenii din Scaieni, chiar nu mai reprezinta o curiozitate. S-au mai mirat ei la prima recolta de mere. „Desi erau un soi obisnuit, fructele s-au facut mari cat niste pepenasi. Ne-am gandit ca din cauza uriasilor ingropati aici“.


Ilie Dragoi se ofera sa sape, sa ne arate si noua un schelet, dar trebuie sa urce iar ulita aceea abrupta, sa ia de acasa o lopata, un harlet. Cand sa plece, se intuneca din senin si incepe un vant aprig ce ne da fiori. Locul devine parca o imagine din filmele cu strigoi. Mai teama ne e de drumul desfundat care coboara in Bozioru. Daca incepea ploaia, aveam sanse sa ramanem pe acolo. Renuntam si, cum ajungem la drumul principal, vremea se indreapta la fel de brusc. Vantul se opreste si apare soarele. Ce sa fi fost asta? „Nimic“, ne linisteste nea Ilie. „Asa e pe aici“.



MOSNENII DIN SCAIENI



Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai intai pe familii, apoi in obsti, care, in timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De mosnenii stabiliti in partea superioara a raului Buzau pomenesc si cronicarii antici.


Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci si-i localiza langa tinutul colchilor ( astazi Colti, in vecinatatea tinutului vechilor mosneni).


Locuintele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte inalte si aveau forma de turn, denumite astazi „cule“.



Ele erau construite din trunchiuri intregi de copaci, taiati la o margine de padure. „Talpa“ turnului sau fundatia era formata din primii patru copaci doborati - carora din taiere li se dadea directia de cadere - sub care se asezau pietre mari. Si astazi satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita, pe care numai uriasii o aveau.


Familiile de mosneni au dat cei mai buni capitani lui Negru Voda, enigmaticul erou despre care exista o multime de legende, dar care nu a fost identificat. Se spune ca acest Negru Voda avea si el o inaltime impresionanta, judecand dupa „scaunele“ sale sapate in stanci, pe culmile muntilor din zona. Mosnenii ( sau muntenii cum li se spune astazi) erau pastratorii multor „tainite“.



STALPII TAINITEI



Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii organizasera un sistem foarte eficient de aparare, bazat pe puncte de supraveghere asezate pe cele mai inalte culmi, tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii mari, unde se puteau adaposti satenii cu vite cu tot si palcuri de calareti care stiau cum sa rasara ca din pamant asupra navalitorilor si sa dispara apoi ca inghititi de ceata.


Reteaua de „tainite“ folosite de mosneni si de capitanii lui Negru Voda era foarte veche, dupa cum reiese din „Legendele plaiului“, povestiri din batrani culese de Ilie Mandricel, profesor de romana in comuna Bozioru.


„Doua subterane construite sub niste stanci enorme dateaza de pe vremea tatarilor“. Vom vedea despre care „tatari“ este vorba. Pentru vechii locuitori, ascunzatorile ideale erau asezarile rupestre si padurile seculare, dintre care padurea Tainita, de pe muntele cu acelasi nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu de strabatut. Aici se afla Stalpii Tainitei, „stalpi colosali de piatra care se ridica in forma de coloane in mijlocul padurii inaccesibile“ si care nu au putut fi cercetati, deoarece nu se poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra dura, cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la mari inaltimi, „scaunele“ domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii. Dar nu poporul de navalitori, ci „ceilalti“, care au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia au preluat multe obiceiuri.


Locurile unde se descopera vestigii ale acestei civilizatii preistorice sunt numite in popor „salisti tatarasti“. Cum este si Silistea Scaienilor.



SAT FARA CAINI



Nu putem sa nu ne intrebam de ce o asemenea descoperire a ramas tot in negura uitarii. Sa fi fost in alta tara, auzea tot mapamondul. Vedem in documentarele de pe Discovery arheologi straini care curata cate un ciob mititel si-l prezinta cu veneratie.


La noi, oamenii dau intamplator peste o necropola de uriasi, si cei in drept sa cerceteze locul nici nu sughita. Sa nu mai vorbim despre saci intregi de „cioburi“ gasite pe meleagurile Boziorului, apartinand unei civilizatii necunoscute, ce nu a putut fi incadrata intr-o anume epoca, dupa cum sustine Vasile Rudan si Alexandru Mironov, doi cercetatori care au lucrat mult in zona.


Nu numai ca nu s-a luat nici o masura la nivelul Ministerului Culturii, dar cele mai importante fragmente ceramice, trimise spre datare in tari care detin tehnologia necesara, au „uitat“ drumul de intoarcere. Din acest punct de vedere, Romania este ca un sat fara caini. Nu este prima data cand din vestigii cu totul iesite din comun raman in tara doar pozele.




Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine