esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Anomalii temporale

Anomalii temporale



Un fapt deja recunoscut in lumea stiintifica este acela ca perceptia timpului este diferita in maruntaiele Pamantului.


Pe masura ce patrundem mai adanc, kilometru dupa kilometru, spre centrul planetei noastre, functiile vitale ale organismului incetinesc, iar influenta astrelor care ne ritmeaza orele si zilele se atenueaza si ea. Aceasta este si opinia savantului Michel Siffre.


El considera ca metabolismul uman este in mod cert influentat pe parcursul unei zile petrecute in adancul Pamantului, caci acolo timpul curge mai incet decat la suprafata. Este de netagaduit ca, in adancul Pamantului, asa cum multe traditii ne confirma, se produc diverse miracole. Astfel, dualasii, un trib african, cred ca pesterile au proprietatea de a regenera trupul uman. Etnologul Paul Chantenet a asistat la mai multe expeditii subterane ale acestui trib.
Bolnavul, uneori chiar muribundul, este dus de-a lungul galeriilor mustind de apa, in profunzimile Pamantului, pana la o incapere subterana, unde acesta intra pana la gat in argila moale. El este lasat acolo pe parcursul a doua zile, izolat, fara hrana, in intuneric. S-a constatat ca in unul din doua cazuri, bolnavul se vindeca.


Persoanele ramase captive sau izolate sub pamant in urma unor alunecari de teren au revenit la suprafata intr-o stare mai buna de sanatate decat inainte! Dagmar Fernsfield, un savant american care a efectuat un studiu asupra sportivilor si speologilor, a ajuns la aceeasi concluzie.


Persoanele ramase captive sub pamant si deci izolate de lume in urma unei alunecari de teren au revenit la suprafata intr-o stare de sanatate mai buna decat inainte. Problemele osoase, de circulatie sanguina dispar ca prin farmec. Speologul englez Waltham a scapat, de exemplu, de un reumatism articular de origine infectioasa.


Conform cercetarilor lui Fernsfield, tesuturile musculare si osoase ale sportivilor care erau si speologi prezentau mai putine semne de imbatranire.


Dar traditiile antice merg si mai departe: uneori , curgerea timpului este pur si simplu oprita in profunzimile pesterilor Pamantului. Sa trecem in revista cateva astfel de marturii.


Dupa anticul Pausanias, Epimenide din Creta a intrat intr-o zi intr-o grota pentru a dormi. Nu s-a mai trezit decat… 40 de ani mai tarziu!


Versiunea lui Diogene Laertius din „Vietile si doctrinele filosofilor“ (I, 109) despre acelasi eveniment este chiar mai uimitoare.


Epimenide a fost trimis intr-o zi pe camp de catre tatal sau, pentru a gasi o oaie pierduta. Pe la pranz, el s-a abatut de la cautarea sa si s-a adapostit intr-o grota, unde a adormit timp de 57 de ani! Trezindu-se, el a continuat sa caute oaia, crezand ca a dormit doar putin.


Negasind-o, a mers la ogorul familiei, cu intentia de a-l gasi pe tatal sau. Mare i-a fost uimirea descoperind ca totul se schimbase si ca pamantul tatalui sau apartinea acum altcuiva! El s-a intors in cetate intr-o stare de perplexitate.


Acolo, intrand in locuinta familiei, a gasit niste oameni necunoscuti, care l-au intrebat cine era. Abia atunci l-a recunoscut pe fratele sau mai mic, care acum era deja batran, si a aflat de la acesta despre lunga sa disparitie. Apoi a fost recunoscut si de mai multi locuitori din orasul sau pe care-i lasase copilandri si care imbatranisera foarte mult. Vestea s-a raspandit in intreaga Grecie, iar Epimenide a fost considerat de toti ca fiind grecul cel mai iubit de catre zei.


Povestea celor sapte adormiti



În anul 250, in timpul unui val de persecutii asupra crestinilor, sapte tineri s-au refugiat intr-o pestera, aproape de Efes. Ei au dormit acolo un somn profund timp de… 200 de ani! Sub domnia lui Teodosius, in anul 450, ei s-au trezit, crezand ca tot ce au facut a fost sa doarma foarte bine. Dar, intrand in Efes, au observat numeroasele schimbari care afectasera orasul. Uimiti, punand intrebari in stanga si in dreapta ca sa afle si sa inteleaga ce se petrecuse, vizitatorii cei stranii au fost rapid remarcati de locuitorii din Efes. Acestia au fost dusi in fata episcopului.


Cei sapte tineri, care nu imbatranisera deloc din momentul in care au adormit in pestera, i-au povestit aventura patriarhului, apoi imparatului, lasandu-i cu gura cascata pe toti cei care ii ascultau. Chiar si Coranul, in sura a XVII-a, intitulata Pestera, aminteste de aceasta intamplare. Dar in acest text sacru, cei sapte tineri au petrecut 309 ani in pestera. Coranul precizeaza ca acestia au adormit adanc si ca „Daca, pe neasteptate, i-ai vedea in aceasta stare, te-ai intoarce si ai fugi, fiind cuprins de spaima” (Coran, XVII, 17).



Accelerarea timpului


Am vazut ca, pentru personaje ca Epimenide si cei 7 adormiti, timpul s-a oprit. Mai aproape de zilele noastre, sa vedem un caz in care, din contra, timpul s-a accelerat.Americo Centeno era un taran cubanez din valea Vinales, care, in anul 1931 avea varsta de 20 de ani. În luna februarie a anului respectiv, impreuna cu cei doi frati ai sai, Evaristo si Menelao, recolta guano (excremente de lilieci, ce se foloseau ca ingrasamant in zona respectiva) dintr-o pestera.
Dupa doua saptamani de recoltare in pestera Maja, guano era pe terminate. Americo a decis sa mearga mai adanc in interiorul pesterii, sperand ca va gasi acolo un alt depozit din pretiosul ingrasamant. Cei doi frati ai sai si ceilalti sateni l-au vazut intrand intr-o galerie, cu o torta. Şi… nu s-a mai intors.


L-au cautat timp de o saptamana in labirintul de galerii si sali din interiorul pesterii, dar fara niciun rezultat, pana intr-o zi in care a reaparut, foarte straniu, in luna august 1954! Parea a fi un salbatic, un om al padurii, un „om-lup”, cu parul si barba foarte lungi. Scotea sunete guturale, aproape mugete. Printre cei care l-au descoperit se gasea si fratele sau, Evaristo. În ciuda surprizei sale, acesta nu a avut niciun dubiu asupra identitatii personajului.


Lui Americo ii lipsea degetul mic de la mana stanga, la fel ca si fratelui sau Evaristo. Salbaticul descoperit avea, de asemenea, acelasi semn pe tampla stanga ca si fratele sau, Evaristo. Mai tarziu, unchiul sau, Manuel, l-a recunoscut si el, gratie unei cicatrici de pe coapsa dreapta: cand era mic, Americo cazuse de pe cal in prezenta unchiului sau; in cadere, se lovise de un gard de sarma ghimpata, tepii intrandu-i adanc in carne in locul respectiv.


Desi rudele sale il recunoscusera, toti ezitau asupra unui lucru important: individul gasit parea mult mai in varsta decat tanarul care disparuse in urma cu 23 de ani. La prima vedere, parea sa aiba in jur de 70 de ani, in timp ce Americo nu ar fi trebuit sa aiba decat vreo 43 de ani in anul 1954.


Au incercat sa inchege un dialog cu el, dar a fost o pierdere de timp. Se aflau in fata unui specimen de salbatic care nu vorbea deloc, era incapabil sa articuleze un singur sunet inteligibil si parea ca nu recunoaste pe nimeni.


Internat pentru observatii la spitalul din Pinar del Rio, acesta se va sinucide in ziua urmatoare, aruncandu-se pe fereastra de la etajul trei. Medicii au decis sa efectueze o autopsie. Atunci a aparut marea surpriza! În caderea sa, Americo se ranise la cap si se putea distinge, in rana respectiva, o bucata de plastic verde!


Autopsia va revela ca nefericitul suferise o trepanatie pe creier si ca bucata de plastic verde servise la inlocuirea unei parti din cutia craniana. Aceasta bucata de plastic dur inlocuise perfect partea lipsa a osului cranian si parea bine sudata. Cicatricea rezultata in urma trepanatiei abia se vedea.


Unde traise Americo in acesti 23 de ani? Cine ii facuse acea interventie chirurgicala? De ce a imbatranit prematur? Multe intrebari, la care insa anchetatorii cubanezi au fost incapabili sa raspunda.



Un fenomen invers pare sa se fi produs intr-o pestera din Marea Britanie


Grotele din Penzance, tinutul Cornwall, sunt subiectul unor povestiri aparent incredibile, spuse pe soptite de locuitorii din aceasta regiune. Vom cita doar doua dintre ele.


Prima implica un cuplu de tineri casatoriti, care se aflau in excursie in apropiere de Penzance, in anul 1960. Acestia s-au asezat cateva minute sa se odihneasca in fata intrarii uneia dintre aceste pesteri. Cand s-au ridicat pentru a-si continua plimbarea, au avut dezagreabila surpriza sa nu-si gaseasca obiectele pe care le aveau cu ei. Erau siguri totusi ca nimeni nu se apropiase de acel loc. Dorind sa depuna plangere, s-au dus la cel mai apropiat post de politie.


Acolo, spre bucuria lor, cuplul si-a gasit toate obiectele pierdute. Însa placuta lor surpriza a fost dublata de o stare de perplexitate atunci cand au aflat de la politistul de serviciu ca aceste obiecte fusesera depuse la sectie in ajun! Cu alte cuvinte, chiar in seara dinaintea zilei in care ei facusera excursia la pestera!


Cea de a doua povestire referitoare la pesterile din Penzance are un deznodamant tragic. Un soldat american, desi fusese avertizat de locuitorii regiunii, s-a aventurat sa exploreze o pestera care avea o reputatie proasta: mai multe persoane care intrasera acolo disparusera fara urma. Şi soldatul american s-a „evaporat” la randul sau, fara a mai reveni vreodata. Cateva luni mai tarziu insa, cercetand grota, politia a descoperit scheletul unui copil de cinci sau sase ani, imbracat in zdrentele uniformei soldatului disparut…


Ce este atat de misterios in profunzimile Pamantului? Timpul care se accelereaza intr-o pestera cubaneza, timpul care curge inapoi intr-o grota englezeasca… ne putem, pe buna dreptate, intreba: Ce exista, atat de misterios, in profunzimile Pamantului? Lumea zeilor? O alta civilizatie, subterana?


Putem lua in considerare aceste doua piste dupa ce vom lectura istorioarele urmatoare. Un autor antic, Calistene, in lucrarea sa Viata lui Alexandru Macedon, a scris ca faimosul cuceritor a ajuns intr-o zi in fata unei pesteri numite „Lacasul zeilor”. El a efectuat acolo un sacrificiu si libatii. Apoi a intrat in pestera insotit de cativa soldati. Acolo, a perceput un fel de ceata luminoasa.


A remarcat, in acest nor de raze, niste siluete si a auzit un murmur infundat. Alexandru a distins cateva personaje care se odihneau, intinse. Privirile lor straluceau, luminoase. Alexandru s-a apropiat si a intrat in dialog cu acele fiinte deosebite. Dupa Calistene, el a intrebat despre zeul Sarapis si despre regele Sesonchosis, stapanul lumii, afland ca acesta traia in lumea zeilor. Fiintele luminoase i-au prevestit lui Alexandru destinul care-l astepta.



Anomalii temporale in Evul Mediu


O intamplare la fel de stranie, din Evul Mediu, ne este povestita de Gervais de Tilbury:istoria unui porcar care a vazut intraterestri. În Marea Britanie exista, la vremea respectiva, castelul Peak, o fortareata situata in Derbyshire, cladita pe un promontoriu stancos strabatut de caverne. Gervais de Tilbury a auzit o povestioara din gura unui localnic. În perioada in care William Peverel stapanea acest castel, porcarul sau a pierdut intr-o zi o purcea de rasa.



Cautand-o, acesta s-a aventurat intr-o pestera care nu fusese explorata pana atunci. Dupa ce a mers o bucata buna de vreme prin intuneric, porcarul a ajuns, uluit, intr-un loc luminat, descoperind acolo… o campie intinsa. Înaintand pe un ogor vast, cultivat, acesta a vazut niste seceratori care recoltau graul si a recunoscut, printre snopii grei, purceaua care ii lipsea, dar care era inconjurata de numerosi purcei.


Porcarul, ramas fara grai, dar totodata foarte multumit ca si-a gasit animalul, si-a luat pur si simplu purceaua si, bucuros, fara sa-si puna prea multe intrebari, s-a intors la turma sa, in tinutul sau, unde domnea inca frigul iernii.
Sub picioarele noastre se petrec lucruri bizare! Sa fie oare adevarata stirea conform careia ar exista, in adancurile Pamantului, o civilizatie avansata care stapaneste tehnologii necunoscute noua, locuitorilor de la suprafata?


Multi spun ca in interiorul muntelui Shasta din SUA ar exista o comunitate de fiinte, necunoscuta umanitatii, despre care unii cred ca s-ar afla la originea misterioaselor aparitii ale OZN-urilor. Este adevarat ca, peste tot in lume, au fost descoperite orase subterane. Astfel, in anul 1963, s-a descoperit inca unul in Anatolia (Turcia).



Un oras subpamantean


Într-o zi, Orner Demir a observat o gaina disparand sub pamant. Cautand-o, a descoperit o galerie foarte abrupta care ducea in subteran. Înarmat cu o torta, acesta a intrat si a gasit poteci, pasaje, nise taiate in piatra si guri de aerisire. Mai tarziu, ample sapaturi arheologice au facut posibila descoperirea unui intreg oras subpamantean. În situl arheologic Derinkuyu au fost descoperite 13 niveluri de locuire, cel mai adanc situandu-se la 85 de metri sub pamant, dar fara indoiala exista si altele.


Conform unei estimari, in acel oras ar fi putut locui 20.000 de persoane. În afara spatiilor amenajate pentru locuinte, existau acolo, pe o intindere de 4 kilometri patrati, depozite, pivnite pentru vin, piete, un locas de cult si sali gigantice cu tavanul boltit, ce serveau probabil ca locuri de adunare publica sau ca scoli. Este vorba, fara indoiala, in acest caz, despre o populatie care se adapostea de razboi si persecutii.


Nu au fost gasite nici acolo, nici in alta parte, in vreo alta pestera ce a fost locuita, dovezi care sa indice faptul ca ne gasim fata in fata cu „rasa care va veni“, cum o numea Bulwer-Lytton, si care stapaneste o energie secreta si redutabila in orasele sale subterane.


Misterul ramane inca de nepatruns, caci amplitudinea si diversitatea anomaliilor temporale care se manifesta in anumite pesteri este deconcertanta. Totul se petrece ca si cand in aceste locuri timpul, asa cum noi il cunoastem, ar fi suspendat, nu ar exista deloc, ca si cand pestera respectiva ar fi o sui generis sfera de atemporalitate, in care conceptia noastra rigida despre timp este anulata.


Dar este oare vorba despre un fenomen natural? Sau acesta este efectul unei tehnologii anume? În acest din urma caz, ne putem pune urmatoarea intrebare: Cine o stapaneste?


ev zilei




























Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine