esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Despre invizibilitate,calatorii in timp,controlul mintii

Despre invizibilitate,calatorii in timp,controlul mintii


AL BIELEK, DUNCAN CAMERON si N. PRESTON-interview 1989



Cu totii suntem incantati
sa ne aflam aici si sa discutam
despre Proiectul Rainbow,
despre Experimentul Philadelphia
si despre Proiectul Phoenix.
Le vom lua pe rand.

Eu cred ca acesta este un eveniment memorabil
si va multumim ca sunteti aici.

In seara aceasta
este cu noi Al Bielek,
care a fost pe nava Eldridge
cand a inceput totul, in 1943.

Il avem aici si pe Duncan Cameron,
care a fost si el pe nava USS Eldridge.
Veti vedea ca sunt doi dintre cei mai nebuni
oameni de pe planeta!

(Al): O iau ca pe un compliment!

Dar nu sunt totusi atat de nebuni,
deoarece au supravietuit!
Ne aflam in casa fratilor Loopie,
o casa frumoasa din Bluepoint.

Ni s-a spus ca valoreaza pe putin
un sfert de milion de dolari.

Sper!

Cel putin un sfert de milion, intr-adevar.
Dar nu stiu despre ce sa vorbesc.

De ce sa nu incepeti cu ce era de fapt Montauk
si cat de interesant a fost
experimentul Philadelphia...

Mai intai trebuie sa bag in priza asta
si sa pornesc casetofonul.

Asa.

Bine, sa ne intoarcem la inceput
si sa incepem cu Proiectul Phoenix.
Acesta a fost o continuare
a Experimentului Philadelphia,
un proiect inceput in anii '30-'40
de catre Marina Militara Americana
prin care se urmarea sa se faca invizibila
o nava de razboi.

De fapt ei vroiau sa faca invizibil
un avion transportor.
In acea zi memorabila,
ei au apasat butonul
si nava a disparut in hiperspatiu,
cu tot cu cei 140 de marinari de la bord.

Au avut tot felul de probleme
cu oamenii de pe nava.
A fost un mare esec,
dar in acelasi timp si un mare succes.

Totusi proiectul a fost abandonat.


Dar in 1947
Guvernul s-a razgandit.
Proiectul a fost redeschis in '47
si a fost numit "Phoenix", apoi "Rainbow".
L-au redenumit ca sa nu se afle
despre reluarea lui.

Locul ales a fost la
"Laboratoarele Nationale Brookhaven"
Inainte ca vreunul din noi
sa fie implicat la proiect lucrau doar
dr. von Neumann si asistentii sai.

Vroiau sa repete experimentul din '43.

Din Proiectul "Phoenix 1" s-a dezvoltat
tehnologia invizibilitatii (STEALTH),
despre care nu pot vorbi aici
din cauza serviciului meu.
Si nici voi nu veti vorbi despre ea.

De asemenea, au fost inventate atunci
tot felul de mici "jucarii energetice"cum ar fi "radio-sonda".

Ce era "radio-sonda"?

Va aduceti aminte de cand eram copii
de acele mici cutii de plastic alb
in partea de jos,si care erau legate de
o mica parasuta rosie
si un balon cu heliu,
care veneau din atmosfera?

Cei din Guvern ne-au spus:

"Oameni buni, chestia asta
e doar un pachet de date".
Are un senzor de temperatura,
unul de umiditate si unul de presiune.

Asa am ajuns la un dispozitiv
care sa transmita astfel de date,
fiind controlat prin intermediul
unui intrerupator barometric.

Acest dispozitiv folosea un foarte neobisnuit
tip de modulatie in impulsuri.
De cele mai multe ori se folosea
un oscilator CW (continous wave)
pentru a genera frecventa dispozitivului.
Acesta s-a dovedit, in realitate,
a fi un convertor foarte eficient
al energiei electrice
in energie ETERICA

Recent am inceput sa
colectionez astfel de radiosonde.
Am inceput sa ma interesez despre radiosonde
si unul din cei care lucrau
la laboratorul Space Time mi-a spus:
"Chestia asta e un aparat de control al climei."

Asa ca mi-a trezit si mai mult interesul.
Stiam ca acesti senzori sunt extraordinar
de sensibili putand fi intrebuintati
si in alte moduri.

Ceea ce ma punea insa pe ganduri era faptul
ca nu puteam sa vad receptorul
care primea aceste date.

In acest scop s-au realizat
opt programe care sa realizeze niste "citiri psihice".
Toti cei de la Space Time Laboratory
stiau ca se lucreaza cu energii psihice.
Foloseau mai multe persoane
anume dotate psihic pentru a "citi" datele radiosondei,
numit si "Dispozitiv de control climatic",
sau "Reducator D.Or. ".

La baza functionarii sale
se afla energia ORGONICAb
Asa ca am devenit foarte interesat
si m-am gandit ca trebuie sa studiez
aceste radiosonde.

Urmatorul lucru pe care l-am aflat a fost ca
erau proiectate la laboratoarele Brookhaven
din Long Island,statul New York,
care sunt aproape de locul unde ne aflam noi acum.

Am inceput sa vorbesc cu oamenii
care lucrau acolo.
Un fost angajat de la Brookhaven,
un domn pensionat,
care doreste sa ramana anonim,
mi-a spus ca primul prototip
fusese realizat de un personaj
pe nume Wilhelm Reich.

Ajungand aici, interesul meu a crescut
si mai mult.

In 1947, Reich inaintase Guvernului SUA
proiectul unui aparat de control climatic.
De aici a pornit proiectul "Reducatorului D.Or.".
El sustinea ca micsorand concentratia D.Or.
din nori, furtunile si-ar pierde din violenta,
putandu-se evita pagubele provocate.

Ce inseamna "D.Or."?

"Deadly Orgon", orgon mort, sau negativ.

De unde provine el?

Nu pot spune cu exactitate.
Exista mai multe teorii.
In esenta,energia orgonica este considerata
energia vietii, forta vitala,
energia unui organism viu.
Energia orgonica moarta (D.Or.)
este de aceeasi natura
dar este de sens opus.
D.Or. tinde, deci,
de a scadea functiile vitale
si de a le reduce amploarea.

Prin urmare, Guvernul a luat aparatul lui Reich
si l-a pus intr-un balon
apoi l-au inaltat in atmosfera.

I-au pus si o parasuta
ca sa nu se prabuseasca in capul cuiva
si sa faca probleme Guvernului.
Au ridicat-o de la sol
intr-o furtuna puternica
si furtuna s-a redus in mod considerabil.

Asa ca Guvernul i-a zis lui Reich:
"Hei, ne place inventia ta!".

Si astfel au lansat o alta sectiune
a Proiectului Phoenix care se ocupa
de aceste radiosonde.
Am "sapat" din ce in ce mai adanc
in cautarile mele.
Vorbeam despre receptor.
Am aflat ca in mai multe situatii au fost lansate
astfel de dispozitive, in numar foarte mare,
deasupra porturilor, aeroporturilor,
le lansau din avioane.

In anii '50 erau lansate
intre 200 si 500 pe zi.
Verificand, am aflat ca raza lor de actiune
era cam de 160 de km.

Daca lansau atatea emitatoare inseamna ca
aveau si receptoare prin apropiere.
De ce sa emiti,
daca nu ai un receptor?
Mai bine spus,
daca aveau sute de lansari pe zi,
trebuiau sa aiba o multime de receptoare.

Acestea puteau fi foarte obisnuite.
Stiti, eu sunt colectionar de radio-receptoare,
am peste 100 de aparate
in colectia mea de radio-receptoare,
Dar nu am vazut niciodata un receptor
pentru radiosonda. Doar am auzit despre ele.

Am aproape toate tipurile care au fost folosite
si de catre armata in anii '40 si '50.

-Am o intrebare: care era frecventa folosita
de radiosonde?

Foloseau doua frecvente diferite,
403 MHz sau 1.680 MHz.

-Erau folosite simultan? Sau era
o frecventa principala si alta secundara?

Primele emitatoare erau pe 403 MHz,
iar urmatoarea generatie pe 1.680 Mhz.

-Aceasta era frecventa exacta?

Plus sau minus 2 MHz.
Ultimele tipuri de radiosonde
foloseau 1.680 MHz,
plus sau minus 6 MHz.

-Erau cu cristale de cuart?

Nu, erau oscilatoare simple.

E momentul sa intram putin
in detaliile tehnice ale radiosondei.
Nu am nici o ilustratie pe care sa va arat
cum functioneaza circuitul.

Era un sistem unic,
bazat pe un termistor.
In esenta, valoarea rezistentei sale electrice
se modifica la variatiile de temperatura.
Mai precis, rezistenta scadea
odata cu cresterea temperaturii.
Am facut si spectrograma de masa
a unui astfel de termistor,
si am comparat-o cu aceea
a unui termistor YSI obisnuit.
Amandoua au carbon in ele,
dar termistorul radiosondei are si ceva argint,
aur, platina si iridium, si inca doua elemente
pe care nu mi le amintesc.
Argintul era cam 10% din greutate.
Intr-un termistor, acest fapt
nu ii va mari acuratetea,
ci va avea ca efect o curba de reactie foarte ciudata.
Daca veti citi cartile lui Wilhelm Reich
veti vedea ca el folosea senzori
care contineau aur si argint.
Senzorul de umiditate
este o placa din plastic
cu margini de argint
si conductori care o traverseaza.

Asa si ..

Au realizat un amestec foarte straniu
de substante chimice.
In cartile de chimie nu veti gasi asa ceva.
Lucrul neobisnuit in ceea ce priveste
senzorul de umiditate este ca,
spre deosebire de alti senzori
pe care ii cunoastem,
rezistenta acestora se mareste
pe masura ce umiditatea creste.
Pentru a concluziona,
pot spune ca miezul termistorului,
adica senzorul de temperatura,
actioneaza ca o antena receptoare
pentru orgonul mort (D.Or.)

Senzorul de umiditate insa, actioneaza
ca antena de emisie pentru orgonul viu.

In concluzie, dispozitivul distruge orgonul mort
si genereaza orgon viu.
Membrii unor grupari ezoterice
foloseau solutii saline
si diferiti electrozi pentru a detecta
mai bine anumite campuri de energie subtila.
Senzorul de presiune este ceea ce
ei numesc "comutator barometric"
sau "comutator ciclic cu senzor de presiune".
Presiunea se modifica atunci cand radiosonda
urca in atmosfera,
iar acul barometrului
va actiona un mic releu.
Aceasta va face ca senzorii de temperatura
si de umiditate sa fie activati alternativ.
Voi cauta sa va explic cum functiona
"modul de referinta al transmitatorului".

Dupa ce aparatul se inalta
deasupra pamantului,
mai intai masoara cantitatea
de Orgon Negativ (D.Or.)
dupa care genereaza (emite) Orgon Pozitiv.
Acum sa ne referim la emitator.

Emitatorul are o constructie foarte interesanta.
E compus din doua oscilatoare, unul care genereaza
frecventa purtatoare de 403 MHz sau 1.680 MHz
si un al doilea oscilator de 7 MHz,
care este cuplat la grila de control a primului.
Grila de control a celui de-al doilea oscilator,
adica a oscilatorului de modulare,
dispune de o retea RC, avand rolul de "relaxare".
In momentele in care oscilatorul functioneaza,
se creeaza un camp electric in jurul grilei.

Imi cer din nou scuze
ca nu am o schita sa va arat.
Eu nu ma asteptam sa discutam despre asta,
dar daca tot a venit vorba...

Cand condensatorul se incarca cu
o valoare negativa, oscilatorul se opreste.
Reteaua RC se va descarca,
Iar voltajul va descreste,
la fel ca intr-un tub cu neon.

Asa ca acest oscilator de 7 MHz
va pulsa ciclic.
Cu cat rezistenta va fi mai mica,
cu atat oscilatia va fi mai rapida.
Caut sa va explic cat mai clar
fara ajutorul schemelor.

E cineva care intelege ce spun,
care sa aiba vreo pregatire tehnica?

Dar nu au cuplat oscilatorul de 7 MHz
direct la grila oscilatorului undei purtatoare,
ci la reteaua RC, a carei prim rezistor
este legat in serie cu bobina.
Intre capetele B+ si C+ ale bobinei, exista
un condensator by-pass cuplat la masa,
avand rol de integrare.

Cand oscilatorul de modulare,
adica cel de-al doilea oscilator,
intra in functiune,
intrerupea functionarea
oscilatorului principal, inchizandu-l.
Desigur, semnalul ETERIC
este deja diferentiat,
adica daca avem un semnal diferentiat
in aceasta retea integrata,
se va vedea aceasta
in etajul final al emitatorului.

-Scuzati-ma, dar circuitul nu ar trebui
sa integreze si oscilatia de faza,
adica, modulatorul
nu era in faza cu oscilatorul primar?

Aceasta era intentia, nu-i asa?

Nu stim exact ce intentie avea la baza.
Fiind o retea integrata, apare si corelatia de faza.
Depinde cum privesti.
Ca tehnician vorbesti de faza-contrafaza,
iar ca inginer, vorbesti despre
integrare-diferentiere.

Sunt termeni tehnici cu care ne-am obisnuit.
Deci, diferenta este ca semnalul ETERIC
sau hiperspatial, energia orgonica,
este deja diferentiat.
Asa este el.
La inceput este defazat cu 90 de grade.
Reteaua de integrare il aduce pe aceeasi faza,
cu ajutorul transmitatorului.
Retineti ca atunci cand
cei doi curenti ai unui mod semisaturat
sunt taiati, asa cum este atunci cand
functioneaza oscilatorul principal,
se mai petrec si alte lucruri
in acel punct de potential zero.

Cand tubul electronic este inchis, semnalul ETERIC
care se afla in el va fi impins afara prin antena.
De asemenea, atunci cand se trece
de la saturatie la inchidere si invers,
se obtine o amplificare
prin "spargerea" vacuumului,
din punct de vedere al "spatiului Dirac".
Aceste transmitatoare folosesc
doar 0,5 Wati putere electrica CW-RF.

Puterea ETERICAtilde; insa, sau puterea nonreala,
avea echivalentul a 250 Wati.
Iata cat de eficiente erau aceste
micute aparate!

-Puteti descrie relatia de baza
dintre energia emanata de radiosonde
si energia ETERICAtilde;
si diferenta de frecventa dintre cele doua?

Frecventa ar trebui sa fie un indicator
al acestei relatii de faza.

Sa vedem. Care ar fi aceasta?
Ar trebui sa fie o ecuatie diferentiala terminala
bazata pe frecventa de baza
a oscilatorului principal.

Ar putea fi o tangenta.
Da, este o functie tangenta.
-Deci functioneaza ciclic.

Da. Asta ne spune ca
emite energie in impulsuri.
Cand transmitatorul emite
energie electrica,
el nu emite deloc energie ETERICAtilde;,
dar cand este inchis,
el emite o cantitate uriasa de energie ETERICAtilde;;
aceasta este functia tangenta.
A trebuit sa ma gandesc putin
ca sa va raspund.

-Am o intrebare total diferita.
Cine raspundea de acest proiect,
al dispozitivului pe baza de orgon?
Ce departament al Guvernului?

Acest departament era initial subordonat la
United University si Laboratoarele Nationale Brookhaven,
dupa care a trecut la Signal Cor,
care facea parte din Armata SUA.
Chiar si proiectul de control climatic
apartinea tot de Signal Cor.
-Daca vorbim despre intregul sistem,
care este legatura intre aceste lucruri
si ceea ce s-a petrecut in anii '40
si apoi in anii '80?
Hai sa teminam intai cu asta. Unde eram?
Intrebarile imi intrerup sirul gandurilor.

-Vorbeai despre dispozitivele orgonice.

Asadar, Guvernul nu putea spune publicului
ca lucra la aparate de control climatic.
Acest fapt era secret.
Cum pastrau acest secret?

Foloseau ca paravan statii de receptie obisnuite.
Personalul era instruit
sa nu vorbeasca despre aceasta,
iar in acte apareau instrumente
ce aveau legatura cu baloanele.

Ei afirmau ca un astfel de aparat nu are
decat cateva ore de viata.
Dupa cum spuneam,
nu am vazut nici o statie de receptie.
Probabil ca nici nu le folosesc
in cazul radiosondelor.
Probabil de aceea oamenilor
nu le vine sa creada ca ele exista.

Avem de-a face aici cu latura
meteorologica a Proiectului Montauk,
cunoscut si sub numele de Phoenix 2.
Proiectul Montauk este o combinatie
intre descoperirile lui Wilhelm Reich
si Experimentul Philadelphia.
La inceput erau doua proiecte separate
in cadrul proiectului Phoenix 1.
Era, pe de o parte, proiectul invizibilitatii
si pe de alta parte, controlul climei
al lui Wilhelm Reich,
dupa care aceste doua proiecte au fuzionat.
Spre finalul Proiectului Phoenix,
se foloseau unele din conceptele lui Reich
si unele din schemele de modulare
ale proiectului radiosondei.

Stiu ca sunteti nedumeriti.
Si eu am aflat de curand ca s-a urmarit
cuplarea sa la echipamentul folosit
pe vasul implicat in Experimentul Philadelphia.
Se descoperise ca, facand aceasta, aparatul
putea fi folosit pentru controlul mintii.
Nu ma refer la vechiul proiect.
Stiu ca Guvernul ar prefera
sa nu vorbesc despre noul proiect.
As spune ca era doar un stadiu al proiectului.

Acei idioti vroiau sa controleze
mintile oamenilor.
Erau intr-adevar idioti.

-Ce era Proiectul Montauk?

Era finalul Proiectului Phoenix 1.

Ce s-a intamplat?

Guvernul a aflat ca Congresul SUA
incepuse sa spuna:
"Atilde astia se joaca de-a controlul mintii!"
Congresul era impotriva.
Din acest motiv au intrerupt proiectul.

Dar credeti ca a fost inchis cu adevarat?

Bineinteles ca nu.
Cei care conduceau proiectul s-au dus
la sefii armatei si le-au spus:
"Avem proiectul acesta care poate fi folosit
sa controlati mintea inamicilor,
sa-i faceti sa se predea.
Avem nevoie de un loc
unde sa continaum proiectul.
Trebuie sa lucram sub acoperire."

Bineinteles ca militarilor le-a placut idea.
Le-ar fi placut doar sa apese pe un buton
si inamicii sa-si lase armele jos si sa se predea.
Asa ca le-au raspuns:
"Bine, de acord,
puteti folosi vechea baza militara Montauk.
E inactiva iar unele din echipamentele
de care aveti nevoie sunt deja acolo,
cum ar fi vechiul radar."

Asa ca baza a fost inchisa,
iar echipamentele au fost scoase la licitatie,
in afara de radarul de faza.
Generatoarele si alte componente auxiliare
au fost aduse la Montauk.

Asa a aparut Proiectul Phoenix 2.
Primii zece ani, din 1969 pana in 1979
s-a lucrat la controlul mintii.
Au folosit radarul de faza pentru asta,
modulandu-l intr-un anumit fel.

Au combinat ceea ce descoperise
Wilhelm Reich cu ceea ce observasera
in cadrul Experimentului Philadelphia si,
de asemenea,
in cadrul proiectului "Stealth".
Foloseau un fascicul de microunde
de 406 MHz
focalizat asupra
unor sarmani subiecti umani.
Modulau frecventa folosind un concept
numit "functie amplidin",
in care sunt mai multe frecvente
modulate diferit.
In stadiul final se forma
energia orgonica negativa (D.Or.).

Frecventa impulsului era intre 10 si 750 Hz.
Durata impulsului putea varia intre 10 si 75
de microsecunde.
Frecventa era de 406 MHz,
fiind generata de o functie de timp stabila,
a carei referinta era punctul zero temporal.

-Mai existau si alte modulari?

Era o modulare de faza,
cu frecvente care variau.

Asta am putut afla de la diferiti oameni
care au participat la acest proiect.
Sa pastram intrebarile tehnice
pentru mai tarziu, bine?

-Deci Phoenix 2 a inceput in 1969?

Da, cam in '69, '70, '71, pe acolo.
-Iar la controlul mintii se lucrase...
Din '48 pana in '68!

In principal prima parte
a proiectului de control al mintii
avea misiunea de a
lua o anumita persoana,
asa cum e Duncan
si a o plasa
la aproximativ 125 m de antena,
pentru a vedea de ce e in stare
radarul modificat.
Radarul avea o putere maxima de 500.000 de Wati,
iar antena avea un castig de 30 dB (30 decibeli).

Asta inseamna ca la puterea maxima
emitea cel putin un GigaWatt (un miliard de Wati).
Va imaginati ce efect poate avea
asupra unui om?
E uimitor ca acesti oameni inca mai traiesc.
Dar au existat si probleme.
Unele functii ale creierului au fost afectate
si s-au inregistrat unele distrugeri neurologice.

Toti cei implicati direct
au avut probleme cu plamanii
din cauza caldurii generate.
Aparatul provoca
astfel de distrugeri fizice
persoanelor care erau supuse experimentului.
Si credeti-ma ca au fost destul de multe
astfel de persoane.
Doar putini dintre ei mai traiesc astazi.

-Unde gaseau voluntari
pentru aceste experimente?

Luau oameni de pe strada
si ii puneau in fata fascicolului radar, spunand
"Sa vedem ce li se petrece!"

Acestea erau nonsensurile
pe care le facea Guvernul.

-Cine conducea proiectul pe atunci?

Un anume domn Jack Pruett.
(Al): impreuna cu dr. John von Neumann.
-Facea parte
din vreo agentie guvernamentala?

Nu stiu sigur din care.
Cineva a avut o idee grozava,
ca sa se obtina aceleasi rezultate
fara ca oamenii sa mai fie arsi.
Nu mai stiu care dintre noi s-a gandit primul
sa se construiasca un deflector mare
in forma de "coaja de banana"
Unda electromagnetica era deviata
cu 280 de grade de pe directia subiectului.
Astfel sarmanii oameni au supravietuit.

Cei care lucrau la proiect au descoperit,
folosind aceste tehnologii,
ca pot obtine efecte profunde
asupra mintii umane.

-Puteti descrie unele din aceste efecte?

Cred ca acesti doi domni
vi le pot descrie mult mai bine.

Intr-adevar, consider ca este mai adecvat,
odata ajunsi in acest punct,
sa abandonam descrierile tehnice
despre ceea ce inseamna "controlul mintii"
si sa analizam mai curand efectele
pe care aceasta actiune le genereaza.
Cred ca dl. Al Bielek si dl.Duncan Cameron
pot sa va spuna mai multe in directia aceasta
decat pot eu sa o fac.

-Spuneti-ne despre rolul pe care-l joaca
controlul mintii in intregul proiect.
Acesta era scopul initial.

-Aproximativ cati oameni
au lucrat impreuna la baza?

Vreo 30.

-Cine a autorizat utilizarea bazei?

Aviatia Militara si Marina Militara.

Da.

-Fortele Aeriene si Marina
au lucrat impreuna?

Da, a fost un proiect comun.

-A fost folosit personal
din Aviatie sau din Marina?

Nici, nici.

-Care a fost metoda utilizata
pentru musamalizarea destinatiei bazei?

Nu au avut nici una.
Pur si simplu s-a folosit o baza parasita.
-Fusese abandonata si returnata la G.S.A.,
ca surplus, in 1970.
Prin 1969-70, cand au inchis
toate sistemele radar SAGE.
Cu alte cuvinte, era o operatiune inexistenta.
Nu era sustinuta de catre Guvern.
Nu primea fonduri federale.
Asa ca era o acoperire perfecta.

-Iar finantarea?

Era in totalitate particulara.

-O companie privata?

Abia mai tarziu banii au inceput sa vina
de la corporatii.
Banii initiali au venit de la guvernul nazist,
in 1944.

-Acesta era Phoenix 1?

Nu, era Phoenix 2 si 3.

In 1944, un tren militar american
transportand aur capturat de la nazisti
in valoare de 10 miliarde de dolari,
a fost dinamitat dupa ce intrase intr-un tunel din Franta.
51 de militari si-au pierdut viata.
S-au facut investigatii despre
cum a fost posibil
ca un tren american
sa fie atacat pe un teritoriu aliat.
G-ralul Patton, pe langa ingrijorarea
pierderii celor 51 de militari
nu intelegea unde disparuse aurul,
cele 10 miliarde de dolari.
Evaluarea aurului s-a facut
la pretul european de atunci
de 0,8 $ pentru un gram
si nu 16 $, cum ar fi acum.
Aurul a aparut 10 ani mai tarziu la Montauk,
lucru care a fost verificat.
Acesti bani au fost folositi
pentru a finanta proiectul
timp de mai multi ani.

Valoarea aurului crestea cu timpul,
ajungandu-se la peste 100 de miliarde.
Au cheltuit foarte mult si banii s-au terminat.
Atunci au apelat la ITT
care i-a finantat in continuare.

ITT era un concern
detinut de catre un grup german
cunoscut sub numele de "Krupp".

Era aceeasi filiera nazista.
Vorbind despre personal,
multi dintre oamenii de stiinta,
ca si civilii care lucrau acolo,
erau fosti nazisti,
care fie venisera in America dupa razboi,
fie fusesera adusi inainte de razboi,
ca dr. Herman Untermann si altii.
Se poate spune ca totul nu era decat
un proiect civil, condus de nazisti
sub supravegherea Guvernului SUA.

Cei de la CIA observau totul,
la fel cum probabil faceau
si alte agentii guvernamentale
de informatii.
Cei care lucrau efectiv in baza
erau destul de putini, intre 30 si 50 de oameni,
iar finantarea era in intregime privata.
Mult timp dupa ce totul se terminase, dupa 1983,
senatorul Goldwater din Arizona
a declansat o investigatie.
Nu s-a gasit nici o urma
a vreunei finantari guvernamentale,
nici bani, nici aparate, nimic.
Au ramas perplecsi, intrebandu-se
cum era posibil ca un proiect
asa amplu sa fie finantat
fara implicarea guvernului?!

-Banuiesc ca senatorul ar da oricat sa afle...

Da. El era colonel in Aviatia Militara.

-...sa afle cum pot lucra militari
intr-o baza dezactivata?

Pruett avea biroul lui in Pentagon.
Am aflat asta prin anumite relatii.
El a fost directorul general
al proiectelor Phoenix 2 si 3.
De fapt erau doi directori.
Cel care se ocupa
de aspectele metafizice ale proiectului
era acest Pruett.
Cel care se ocupa
de aspectele tehnice
a fost initial dr. von Neumann,
iar dupa ce el a plecat, i-a luat locul
dr. Untermann din Germania.

Mai aveau si un expert in electronica,
dr. Mathew E. Zerrett, care a venit in America
impreuna cu Werhner von Braun in 1946.
Am studiat lucrarile lui
la Facultatea de Inginerie din New York.

Nu stiam nimic despre legaturile lui
sau despre trecutul lui si nici despre faptul
ca venise din Germania.
Si uite-l ca apare aici...
Finantarea privata a continuat
pana cand s-au epuizat fondurile
si apoi a fost preluata de ITT.
Guvernul nu a cheltuit nici un dolar.

(Preston): Aurul furat a ajuns
pana prin anii '78 sau '79.
Unul din motivele pentru care banii
s-au terminat a fost ca nu era o singura baza,
ci cam 25 de astfel de baze.
Toate integrate in acelasi program.
Functionau in paralel,
dar au fost inchise treptat.
Din informatiile pe care le avem stim ca,
spre final ramasesera doar 3 baze operationale,
legate intre ele prin satelit.
Le-au inchis destul de tarziu.

-Cand au mai fost ele functionale
si cand le-au inchis pe toate?

Ultima a fost inchisa pe 12 august 1983,
si aceasta a fost baza de la Montauk.
Le inchisesera si pe celelalte doua
si apoi au dezactivat si satelitul.
Au inchis Montauk la urma
deoarece acesta era centrul operational,
De acolo erau coordonate toate celelalte baze.

Corect. Montauk era punctul-cheie.

-Si celelalte s-au inchis automat?

S-a pus intrebarea "Ce s-a petrecut
cu experimentele asupra mintii?".

O sa caut sa raspund la aceasta intrebare.
Sa vedem, din ceea ce imi amintesc,
pentru ca eu si Duncan am facut parte
din acel program.

-Ati facut parte ca ofiter sau ca civil?

Ca civil.

-Un civil care era folosit?

Da, bine spus, am fost in mod clar folosit.

-Ai fost supus acestor tehnici
de control al mintii?

Am participat la program,
dar nu la cel de control al mintii.
Initial m-au vrut datorita
capacitatilor mele psihice paranormale.

Nu ma puteau supune
direct radiatiilor.
pentru ca riscau sa ma distruga
si asta nu le convenea
pentru ca investisera o avere
pentru antrenarea mea.
M-au folosit la sectiunea din program
care presupunea
indoctrinarea tinerilor recruti.
Dupa o prima incercare de indoctrinare,
care a fost un dezastru total,
le-am spus:
"Nu mai particip la acest program,
indiferent ce o sa spuneti sau o sa faceti!".

Ei mi-au raspuns "Ba da, o sa participi!",
iar eu am adaugat "O nu, nu o s-o fac!".

Asa ca m-au pus in fata acestui "tun mental",
a acestei radiatii, care m-a afectat
intr-o oarecare masura.

Apoi cineva a spus
"Inchideti aparatul caci nu va ceda!".

Am fost afectat, dar nu foarte grav.
Duncan a fost mult mai afectat,
dar din alte motive.

Insa in alte cazuri efectele
au fost complet dezastruoase.
Au ars creierul unora,
iar altii au cazut pur si simplu morti.
Nici unul din noi nu am fost in aceste categorii,
dar au fost alti recruti, tineri luati de pe strada,
cu varste intre 12 si 16 ani.

-Au fost multi copii care au disparut astfel!

Da, credem ca au fost cam 10.000
la baza din Montauk.
Numarul total la cele 25 de baze
cred ca a fost cam de 250.000
Ce vroiau exact sa faca cu acesti copii,
nu am aflat niciodata.
Vroiau sa ii programeze pentru ceva
dar nu am aflat niciodata pentru ce.
In cele din urma dispareau din baza
si nu ii mai vedeam niciodata.
Erau supusi initial unei forme de programare
care apoi s-a schimbat intr-una mai umana,
mai rapida si mai putin dura,
folosind echipamente electronice.
Primele tehnici erau mai brutale,
mai putin sofisticate.
Dupa ce au inceput sa foloseasca computere
si echipamente electronice
impreuna cu tehnicile lui Reich, totul a devenit
mai rapid si fara acele efecte secundare.
Nu stim ce s-a petrecut cu recrutii,
daca au fost dusi inapoi de unde fusesera luati
sau in alta parte.

-Cunoasteti numele, identitatea sau unde se afla
in prezent vreunul din tinerii recruti?

Am intalnit cativa din ei in ultimii 3 ani
de cand am devenit constient
de acest program si de faptul ca
am luat si eu parte la el.
E un sentiment special,
ceva de care iti dai seama.

Daca esti suficient de sensibil,
astfel incat sa percepi aurele umane,
poti detecta pe cineva care a trecut
prin proiectul Montauk de la 8 km distanta.
Aurele lor sunt foarte distincte
fiind modificate in mod specific.
Iti dai seama imediat ce ii vezi
si eu am vazut destul de multi; peste 12.
Cei mai multi in zona Long Island si New York.

-Von Neumann era oficial declarat mort?

Da, oficial era mort, dar de fapt era chiar foarte viu!
A condus intregul program pana in 1983
si chiar dupa aceea.
Nu stiu toata povestea pentru ca
a avut niste probleme cu Guvernul.
A avut doua probleme; a suferit
o scindare de personalitate prin 1977,

nu stiu daca din cauza stress-ului
sau a experimentului,
dar a parasit functia de director.
Nu se simtea potrivit, dar Guvernul
nu l-a lasat in pace.
Nu i-au dat voie sa plece.

Spuneau ca trebuie sa ramana consultant,
ceea ce ii convenea.
Mai erau si alte motive pentru care el
trebuia sa fie acolo,
motive legate de
Experimentul Philadelphia.

Deci a ramas ca si consultant.

In final, le-a spus ca atunci cand
programul se va incheia,
nu va mai lucra niciodata cu Guvernul.
Le-a spus: "Am terminat cu voi!

Nu vreau sa mai fac parte
din nici o operatiune a guvernului!".

Apoi s-a retras la mica sa ferma si a dus
o viata relativ linistita pentru o vreme,
pana cand a fost din nou hartuit, in ultimul an.
E o alta parte a povestii Montauk.

-A trait sub un alt nume?

A avut chiar mai multe identitati.

-Oficial cand a murit?

1957 e anul oficial al mortii sale.

-Ce s-a petrecut cu Jack Pruett
si cu Untermann?

El a fost acolo pana in 1983 dupa care
a lucrat pentru diferite corporatii,
iar apoi a disparut.
Totusi Untermann a mai fost vazut
si dupa aceea.
Doar de vreo doua ori, atat.
A disparut.

Untermann a fugit in munti.
Multi dintre ei au fugit in munti.
Sa continuam cu descrierea Proiectului Phoenix.

-Mai am o intrebare despre Montauk.
Subiectilor li s-au dat si substante psihedelice
ca LSD sau ciuperci halucinogene?

Nu stiu. Nu cred. Intuitia imi spune ca nu.
Foloseau alte substante.
Era, de pilda un drog pe care ei il foloseau
impreuna cu programarea Reich
pentru a-i face mai receptivi.

-Cunoasteti numele acestei substante?

Nu.

-Puteti descrie efectele ei?

Efectele erau foarte... afrodisiace!
Te faceau foarte activ sexual.

Si foarte euforic in acelasi timp.

-Care era scopul in a fi euforic?

Credem ca pentru a.....

- "Scaunul psihic" este de origine
extraterestra?

Nu stim sigur,dar tehnologia de baza
era de la extraterestri.

-Adica prototipul?

Da, prototipul a venit
de la extraterestri.

-A fost cumva ca un schimb?

Posibil. Nu stim.

-Mai am inca o intrebare
despre ce ai descris mai devreme.

E posibil ca aceste rapiri de adolescenti
sa aiba drept cauza
experientele pentru controlul mintii?

Da, e posibil.

Nu in toate cazurile,
dar in unele din ele cu siguranta.
Au primit acest "scaun psihic"
de la extraterestri.
Cel care l-a adus
era un asociat de-al nostru
care lucra acolo,
ocupandu-se de bani.
El a cumparat "scaunul" de la cineva.
Nu stim inca de la cine.
Asa ca in cele din urma
au luat "scaunul psihic" si

au facut o noua interfata a computerului
pentru a stoca codurile digitale
si o alta pentru emitator.
Au obtinut in cele din urma
un amplificator mental.
Una din principalele responsabilitati
ale lui Duncan si pentru care a fost ales,
era acest echipament.
Trecuse printr-o
pregatire psihica intensiva
pentru a sta pe acel scaun
si a genera anumite forme-gand.
Ideea era ca puteau transmite
foarte bine semnalul digital.
Puteau controla persoana
care era intr-o stare orgastica,
dar aveau nevoie de o constiinta umana
care sa genereze forma gand
si detaliile a ceea ce trebuia materializat.

-Din scaun?

Da, din scaun.

In timp ce Duncan era in transa,
puneau in mintea lui
ce vroiau ca el sa mentalizeze,
ce sa vizualizeze.
Scaunul receptiona aceste date
si le focaliza asupra tintei individuale.
Aceste ganduri erau canalizate
de la transmitator la acel individ.
Va intrebati oare
daca functiona sau nu?
Functiona chiar foarte bine!
Extrem de bine!
Dar apoi i-au gasit
si o alta aplicatie.
Au facut un anume experiment
intr-o marti, la ora 4 dimineata.
Efectele au aparut
abia peste doua saptamani.

Ce au descoperit?

Ca nu stabilizasera campul temporal
al persoanei respective.

Si ce a rezultat?

A rezultat o masina a timpului.

Urmatoarea idee stralucita
pe care au avut-o a fost
"Bine, acum sa-i spunem
lui Duncan sa se gandeasca la un
vortex temporal
intre anii 1981 si 1947."

Si ce s-a petrecut?

Au obtinut un tunel temporal
intre aceste doua date,
prin care se putea trece.
Grozav!

-Duncan sau altcineva trebuia sa fie foarte bun,
foarte puternic, ca sa poata vizualiza, nu?

Duncan e foarte bun la vizualizari.

Sa nu intram acum in amanunte.

-Vorbeai despre asta,
de aceea am intrebat.

Notiunea de "vizualizare"
este explicata in orice dictionar.

Vorbeam deci
despre ce facusera atunci.
Deci au descoperit calatoria in timp.
Bun!
Au mai descoperit ca
inregistrand un experiment
si apoi introducand
inregistrarea in calculator,
fenomenul se repeta identic!

Acum aveau o inregistrare
cu care deschideau vortexul temporal.
Au inceput sa mearga
inainte si inapoi in timp.
Obtinusera chiar masina timpului.
Aceasta era ultima faza
a Proiectului Phoenix.

-Puteau in esenta
sa controleze factorul timp
si sa mearga unde vroiau?

Da, asa cum s-a petrecut
cu acesti oameni.
Nu mergeau singuri,
trebuiau sa fie cel putin 5 rezerve.

-Aceasta a fost faza a doua?

Nu, aceasta a fost faza a treia,
masina timpului.

-Cand se petrecea asta?

Prin '79 - '80.

-Atunci a fost complet operationala?

Da, se putea trece
prin vortexul temporal.

Puteai intra in 1981 si sa iesi in 1947.

-Cine facea asta, Cameron?

Oricine.

-Explicati-ne
cum functiona!

In primul rand,
emitatorul era atat de puternic,
putand modifica energiile spatio-temporale.
Avea mai mult decat suficienta putere
pentru a face asta.
Duncan a descoperit cum sa creeze mental
functiile vortexului temporal
pe care ei nu reusisera
sa le genereze matematic sau electronic.
Duncan facea asta mental,a stiut instinctiv,
e un tip cu o foarte buna intuitie.

-Acum se poate sintetiza procesul
pe cale matematica si electronica?

Nu este nevoie,
pentru ca au inregistrarile.
De asemenea,
puneau subiectul din scaun
sa mentalizeze o creatura
si acea creatura se materializa.
Sau, subiectul se gandea
la o masina care mergea pe drum
si o mentaliza oprindu-se.
Si masina se oprea.
Orice activitate inceta
la bordul ei.
Sau, subiectul vizualiza
un peste in apa
schimbandu-si directia
si pestele facea exact asta.
Au pus operatori sa mentalizeze
ca animalele din imprejurimile Montauk-ului
se aduna in oras.
Si asa s-a petrecut.
Daca-i intrebati
pe cei maturi din Montauk,
veti afla ca atunci cind erau copii
au auzit zgomote
ca ale unor animale mari
in padurile de langa Montauk.

Iata ce putea face mintea unui om,
ajutata de acest urias amplificator mental.
Aproape ca
aveau puterea de a crea.
Aproape au creat o fiinta.
Probabil au si facut-o!
Problema era ca acea fiinta exista
doar atat cat functiona emitatorul.
Intorceai intrerupatorul
fiinta incremenea
si disparea apoi in hiperspatiu.
Atat de puternic era acel sistem.
Vorbim de Giga-Wati (miliarde de wati) electrici,
dar puterea lui ETERICÃ era
de mai multi Terra-Wati (mii de miliarde de wati).
Sunt valori astronomice.
Foloseau mai multe modulatoare
si amplificatoare conectate in cascada.
Toate functiile
"punctului zero temporal"
erau controlate
de asa numita "functie amplidin".
Atunci cand se atingea
o putere electrica de iesire
de 0,5 Giga-Wati
(500 de milioane de Wati),
puterea ETERICÃ
era deja imensa.
Era extraordinar de puternic.
Era nevoie de doua generatoare
gigantice de electricitate
de cate un Mega-Watt (un milion de Wati) fiecare
pentru a-l alimenta.
Deci pompau 2 MegaWati in aceasta cladire
ale carei fotografii vi le-am aratat.
E o putere astronomica.
Cred ca nici nu puteti sa realizati
dimensiunea reala a acestei puteri!

Deci, daca persoana din scaun
vizualiza un salt in timp,
vortexul temporal se forma instantaneu.

-Scuzati-ma, aveti idee daca armata foloseste
aplicatii ale acestor experimente?

Cu miile.

S-a actionat si asupra rusilor?

Cine stie? Erau mai multe grupuri
care lucrau la acest proiect.

-Spuneati ca oamenii puteau trece
prin acel tunel al timpului.
-Ati fost vreodata acolo?

Fara comentarii.

-Cunoasteti oameni care au fost?

O, da!

-Ne puteti descrie
cum este?

Al...

Da, pot.

Am facut-o de mai multe ori
si pot spune ca senzatia este cam stranie.

-Mai intai, cum se formeaza?
Ce vezi inainte sa se formeze?

Inainte sa se formeze nu vezi nimic,
doar cladirea, zona in care esti.

-Esti pe un scaun sau in spatiu deschis?

Nu.

Ceea ce au facut pana la urma
a fost sa inregistreze
ceea ce Duncan sau ceilalti generau acolo.

-O.K.

Astfel ca puteau sa genereze fenomenul
fie in interiorul bazei, sub pamant,
fie afara, din orice punct
pe care il alegeau ca origine,
ajungand in acelasi punct terminus.

-Unde adica?

Punctul terminus era acolo unde il alegeau ei.

-Ce se intampla daca erai
la volanul unei masini?

Masina trecea si ea dincolo.
Daca masina se afla
si ea la intrarea in vortexul temporal, da.
Putea sa intre
si sa ajunga la capatul celalalt,
poate cu 100.000 de ani
in trecut sau in viitor.
Orice intra in tunel
iesea pe partea cealalta.

-Masina te putea transporta si in spatiu,
puteai merge in alta parte din univers?

Sigur ca da.

Am lucrat la o modelare computerizata
bazata pe calcule deduse
din functionarea radiosondei
si am concluzionat ca
vortexul putea sa aiba
cam 8 km in diametru.
Putea exista o deschidere maxima de 8 km,
dar era reglabila.

-Ce simteai Al? Continua.

E ca si cum te-ai uita
prin capatul unui tunel spiralat,
luminat pe toata lungimea.
La inceput mergi singur spre interior,
dar apoi incepi sa fii aspirat in el.
Nu mergi pe toata lungimea lui,
ci esti propulsat oarecum prin el.

La inceput intri in el mergand,
apoi esti propulsat prin el
ca si cum o forta te-ar trage
si iesi apoi la celalalt capat,
oriunde ar fi acesta.
Poti fi departe in viitor sau in trecut,
poti fi foarte aproape
sau poti fi in alt loc fizic
decat cel de unde ai plecat.
Erai trimis in punctul din timp si spatiu
la care era reglat emitatorul.
Retine ceea ce am spus,
adica spatiu si timp,
pentru ca puteai fi oriunde in univers.

-In viitor sau in trecut?

In orice directie.

-Erai in mod fizic acolo?
Puteai interactiona cu ce era acolo?

Da.

Puteai aduce cu tine inapoi
diverse lucruri?

De exemplu,
daca te proiectai pe o alta planeta
puteai aduce ceva de acolo?

Bineinteles ca puteai.
Daca puteai trai pe acea planeta.
Nu pot spune cu certitudine,
dar probabil ca da.

-Ati adus personal ceva din alt timp,
fie el trecut sau viitor?

Da.

-Era de origine terestra?

Da, in acest caz
era de origine terestra.

Era o revista "Life" din 1983
pe care am dus-o in 1943,
dar asta face parte din povestea cu
Experimentul Philadelphia.
Aceasta poveste a continuat
cu Proiectul Phoenix.
Sa continuam cu descrierea
vortexului temporal.
Era un tunel spiralat,
ca un surub.
Peretii erau fluizi
si solizi in acelasi timp.
Nu era un material solid, ca o stanca
sau ceva de genul acesta.
Era o structura preponderent fluida.
Coborai in ea
si erai propulsat prin tunel.
Acesta nu era drept ci era spiralat.
Si nici nu mergea in linie dreapta,
avea curburi stranii
pe care nu ni le puteam explica.
Dar ieseai la capatul celalalt
exact acolo unde trebuia
sa te intalnesti cu cineva sau sa faci ceva.

-Aveai o anumita misiune
in aceste deplasari in timp?

Da, si apoi te intorceai.
Cand terminai ceea ce trebuia sa faci,
tunelul se redeschidea pentru tine
si mergeai in directia inversa;
intrai in el si ajungeai
de unde ai plecat.

-Exact invers
fata de cum ajunsesesi acolo?
-Daca cineva oprea generatoarele
mai puteai sa te intorci?

Nu, erai blocat acolo.
Nu te mai intorceai.

-Au existat si oameni care s-au pierdut?

Am auzit ca da.

-Este cineva care sa fi trecut
prin aceasta "programare a mintii"?

E posibil,dar noi nu-i cunoastem
pe toti oamenii aceia,
pe tinerii care erau programati.
Nu stim ce voiau sa faca cu ei.
Avem doar o idee
pe care ne-am format-o
doar in ultimele saptamani
si care e incompleta.
A ramas un mister pentru noi
care era scopul
programarii acestor adolescenti
deci, ce vroiau sa faca cu ei.
Erau vreo 10.000 acolo
si altii in alte baze asemanatoare.
Trebuia sa fie un scop.

-Spuneai ca au fost si victime.
Asta inseamna ca
daca sistemul era oprit, omul se dezintegra
pe loc sau ramanea doar blocat in acel timp?

Depinde ce se petrecea mai intai.
Daca ajungeau
la punctul terminus al tunelului
si ieseau cu bine
iar daca tunelul se intrerupea
si nu reuseau sa il relocalizeze in timp,
acel om era viu, dar abandonat
in acel timp si loc.
Daca tunelul se dezintegra
in timp ce erau in el,
se dezintegrau si ei.

-Puteau fi abandonati in timp,
si aici deja apare o problema filosofica.

Puteau sa se infurie
si sa faca ceva rau
care sa afecteze viitorul?

Depinde unde erau abandonati.
Oamenii nu erau abandonati intentionat.
Problema survenea daca
emitatorul cadea
in timpul misiunii.
Atunci erai ratacit.
Deci puteai sa te ratacesti,
dar sa ramai intact,
sau puteai sa te ratacesti
si corpul tau fizic
sa fie dezintegrat la nivel de atomi,
si atunci erai intr-adevar pierdut.

-Problema filosofica este daca
mergand in trecut,
poti schimba viitorul?

Sigur ca poti.

S-a si facut asa ceva.

De aceea noi suntem chiar acum
intr-o bucla temporala.
Intre ceea ce, la Montauk, s-a penetrat spre trecut
si ceea ce s-a penetrat spre viitor,
este acum fixat.
Se repeta mereu.

-Fixat?

Da, fixat.

Trebuie sa fie fixat.

-Chiar daca mergi in viitor?

Da, si in viitor si in trecut.

Unul din primele lucruri
pe care le-au facut
dupa ce recrutii
au trecut primele teste
ca sa vada daca sunt potriviti
pentru misiuni temporale,
nu stiu din ce motiv
dar imi amintesc ca
unul din lucrurile
pe care le faceau
era sa trimita fiecare recrut in viitor,
cam prin anul 6038,
intotdeauna in acelasi punct.
Era undeva
in mijlocul unui oras pustiu,
intr-o piata
unde era in picioare
o statuie de aur masiv.
Le cereau sa o priveasca
si cand se intorceau
ii intrebau ce au vazut.
Interpretau apoi ce vazuse fiecare,
nu stiu sigur in ce scop.
E un exemplu de misiune.
Nu stiu nici daca se asteptau
sa primeasca raspunsuri diferite
de la fiecare.

-Erau echipati cu costume de protectie?

Nu, purtau haine obisnuite.

Mergeau
intr-un mediu propice.

Da.

-Cand mergeau in viitor
trebuiau sa ia in considerare si riscurile.
Mai intai se asigurau, privind in viitor prin vortex
si abia apoi trimiteau oamenii.
Puteau sa ia mostre de aer
sau orice altceva.

-Existau mai multe "viitoruri" posibile
unde sa se poata merge?

Nu, pentru ca
atunci cand realizezi
prima conexiune cu viitorul,
el se fixeaza.
`Totul este fix
din prezent pana in acel moment.

-Vreau sa intreb de fapt,
daca exista mai multe
variante de viitor posibile
unde ai putea merge?

La prima proiectie da,
exista mai multe
variante diferite.
Dar odata ce s-a facut
prima proiectie in viitor,
din acel punct
si pana in prezent...
Sa zicem ca pornim din '83 spre viitor.
Din acel viitor si pana inapoi in '83
acea varianta devine fixa.

-Chiar daca apoi ei opresc aparatul?

Da, oprirea aparatului
nu influenteaza faptul ca
o persoana a fost acolo si s-a intors.

-Suna ca si cum
nu ai putea schimba prezentul
trimitand pe cineva in trecut.
-Deci nu poti modifica prezentul
trimitand pe cineva in trecut.

Ba da, poti.

Poti schimba prezentul
si trimitand pe cineva in viitor.

-Cum schimbi prezentul
daca trimiti pe cineva in viitor?

In anumite conditii,
se poate.

E vorba despre o
bucla temporala.

-Duncan, tu ai calatorit
in viitor?

Da. Si eu am vazut calul
despre care a vorbit Al.
Este o statuie din aur
reprezentand un cal fara calaret.
Orasul parea abandonat.
Ambianta acolo e ca intr-o stare de vis.
Este foarte stranie.
Si aproape nu exista
nici abilitatea de a te deplasa,
era o stare de imobilitate,
aproape de incremenire.

-Nu era nimic scris
pe statuie?
-Stii locul unde era orasul?

Nu as putea spune.

-Vrei sa mai faci si alte declaratii
despre viitor,care ar putea fi interesante
pentru cei care ne urmaresc acum?

Doar faptul ca atunci cand o actiune
se realizeaza in viitor,
acolo va produce anumite efecte,
care vor reverbera inapoi in timp,
pana in punctul initial de referinta.
Asta este natura procesului.
Asa cum a zis si Preston,
odata ce ai doua puncte de referinta,
fie in trecut sau in viitor,
apare o "bucla".
Asta nu inseamna neaparat ca
acest punct particular din viitor
nu poate fi schimbat.
Totul este posibil
si nimic nu este posibil, in acelasi timp.

-Daca s-au produs modificari in viitor,
nu prea mai poti sa faci nimic, nu-i asa ?

Da, e corect.

-Ar putea fi doar o proiectie mentala
sau orice altceva,
dar sa nu fie viitorul obiectiv?

Sa va raspund la aceasta intrebare.
Depinde de setul de functii
al realitatii alese.
Adica, daca va fi real,
sau nemanifestat, sau suprarealist
depinde de asemenea de functia
si de axa de timp aleasa,
deoarece exista multe axe de timp
si multe realitati paralele.

Depinde unde mergi
si unde fixezi punctul de referinta,
asta determina ce efect
va avea asupra prezentului.
Adica aici si acum,
asupra mea si a ta direct.

O actiune realizata intr-un punct de referinta
influenteaza realitatea prezenta manifestata,
dar acest efect nu este chiar atat de puternic,
ci se limiteaza la o raza de vreo 20 de ani,
dar in cadrul aceluiasi spatiu de manifestare
a aceleasi dimensiuni
si pe aceeasi axa temporala
cu actiunea care a fost astfel "creata".

-Bine, sa spunem ca un operator psihic
pozitioneaza un vortex in viitor
si apoi se inchide vortexul.
Daca apoi, un alt operator psihic
amplaseaza un alt vortex in viitor,
va fi acelasi viitor, sau unul diferit ?

Va merge acolo unde a fost programata
functia de transport.

-Deci trebuie sa existe oameni
care controleaza asta
foarte exact in toate detaliile.

Cu siguranta ca da.

-Deci va merge intr-o locatie
diferita in timp,
dar o sa fie pe aceeasi axa temporala,
si in aceeasi realitate,
ca vortexul primului operator psihic?

Daca destinatia vortexului 2
este inaintea destinatiei vortexului 1
si daca ei calatoresc in viitor
atunci, da, o sa fie.
De fapt, Guvernul a folosit asta,
cu masina timpului care exista
inca de la Montauk 1.

-Bine, dar dupa asta putem sa
ne intoarcem in timp
si sa modificam trecutul
astfel incat sa modificam prezentul
si astfel viitorul sa fie diferit?

Asta s-a facut deja.
Pentru ca bucla s-a inchis.

Toata lumea stie automat ce trebuie sa faca.

-Totul este fixat
odata ce ai plecat in viitor ?

Da. Asa este.

-Deci sa nu ne ingrijoram
ca s-ar putea modifica prezentul?

Nu, nu poate fi modificat acum.

-Fiindca deja am calatorit in viitor
trecand prin prezent?

Si prin trecut.

Sa spunem ca aici e anul 1983
si aici este anul 1,
aici este anul 2000
si tu mergi din 1983 pana in anul 1

si din 1983 pana in 2000.

Oriunde intre 2000 si anul 1,
totul se repeta.
Asta inseamna ca orice ar face oamenii acolo,
asta vor face pentru totdeauna.
Suntem in aceasta bucla
computerizata chiar si acum.

-Care este punctul cel mai inaintat in timp,
unde sa fi calatorit cineva, dupa cate stii?

Anul 10.000

-Asta inseamna mult, pana in 10.000

-Poti descrie sau ai vreo marturie
a cuiva pe care sa-l cunosti,
si care sa fi calatorit asa departe in viitor ?

Nimeni nu a ajuns asa departe in viitor,
si sa aiba un contact palpabil,
sau o situatie reala de viata in planul fizic.
Deci nu stim cum este.
Duncan vorbea
de o stare ca "de vis"
unde cu greu pot fi intalniti alti oameni.

-Bine, dar cat de departe in viitor
s-a mers astfel incat sa se intalneasca
oameni pe Pamant?

Oricand pana in anul 10.000.

-Si tot ati intalnit oameni?

-Nu, eu nu ma refer la acele stari
ca de vis,
ci cat de departe poti sa mergi
si sa ajungi la un viitor tangibil
unde poti interactiona cu cei de-acolo
la modul real, palpabil?
Sau nu se poate asta?

Noi am gasit un viitor palpabil
doar pana in anul 2012.
2012, 2013 sau 2014,
cam pe-acolo.

-Este posibil ca realitatea
sa se modifice fundamental atunci?
Se poate vedea ceva?

Ceva se va produce.

Exista ceva ca un zid foarte abrupt acolo.
Dar nu se gaseste nimic pe partea cealalta.

Va fi un soi de "salt".

-Profetiile spun ca Pamantul
se va modifica atunci.
Curios, nu-i asa?

-In timpul calatoriilor tale temporale,
Cameron,
ai aflat vreodata ceva
care sa fie valabil doar pentru tine
si nu asa mult pentru ceilalti ?

Bine, aici trebuie sa tinem seama
de inteligenta de care dispuneam
la timpul respectiv.
Acum pot sa vorbesc aici despre toate astea
in cunostinta de cauza,
dar atunci cand au avut loc
experimentele la Montauk,
Eu nu eram foarte mult "eu insumi",
fiind in postura de a controla
alti oameni, functii, echipamente.

-Vrei sa spui de fapt ca tu erai controlat?

Imi cer scuze, da, asa e corect.

Eram controlat, asa trebuia sa spun.
Asa ca am investigat
doar ce doreau ei.

Da, in principal asa a fost.

-Ai fost privat de somn si mancare,
sau altceva de genul asta
ca sa te faca mai "cooperant"?

Daca m-au umilit, asta e intrebarea ta?
Nu, procedeele pe care le-au folosit
erau elementare.

-Cat timp puteai sa ramai
intr-o perioada de timp?
Ore, minute, secunde?

Scuza-ma, nu inteleg intrebarea.

-Daca erai transportat in timp,
in trecut sau in viitor,
cat timp puteai sa ramai acolo?
Cat timp ramanea vortexul deschis?

Atat cat lasau emitatorul sa mearga.

-Ce vreau sa stiu este cat timp, in medie,
putea cineva sa ramana in viitor?
Secunde, minute, ore, zile?

Nu pot raspunde,
fiindca intrebarea nu poate avea un raspuns.

-Care era perceptia ta asupra timpului?

Nu exista o astfel de perceptie a timpului
in intervalul respectiv.

-Deci nu au existat situatii
in care sa-ti spuna
ca dispuneai doar de o ora
ca sa faci ceva anume,
sau ca trebuia sa fii inapoi intr-o ora.
Asta inseamna ca atunci cand te intorceai
inapoi in timpul prezent,
pentru ei aparea ca si cum
plecai si te intorceai imediat?

Da.

-Asta inseamna de fapt, ca plecai
si te intorceai instantaneu,
indiferent cat timp ramaneai pe undeva.

Da, e adevarat.

Au existat si mici erori
si puteai sa te intorci cu o ora mai tarziu,
dar erorile astea nu erau intentionate.
In esenta, atunci cand esti proiectat in ceea ce
Preston si Al numesc "hiperspatiu",
nu exista o astfel de perceptie a timpului.
Teoretic, poti chiar sa te intorci
inainte de momentul inceputului.

Cand te intorci
inaintea momentului inceputului,
nimeni nu-si mai aminteste nimic.
Asta se poate produce si chiar s-a produs.
Asa se pot sterge informatii
din memoria cuiva.

-Adica, faceau asta intentionat ?

Da, te puneau sa faci
munca respectiva
si apoi te aduceau
cu o miime de secunda inainte
de momentul in care ai inceput.

Acest punct devine izolat de restul buclei.
Este in afara ei.
Poti chiar sa afectezi inregistarile Akasha
ale momentului respectiv.

-Care a fost cea mai scurta
perioada de timp
in care cineva a calatorit in viitor,
dupa cate stii?
Te poti percepe pe tine insuti
iesind afara din interiorul vortexului?

Intreaba-l pe Preston.

El are mai multe informatii despre asta,
nu vreau sa ma eschivez de la a raspunde.

-Stiu ca Preston detine
multe informatii generale,
iar tu ai informatii mai precise.
Spuneti-ne deci,
perioada de timp cea mai scurta?

Spre exemplu, poti sa te proiectezi
doar cu cateva secunde in viitor?
Ai putea sa te proiectezi in viitor,
spre exemplu, peste 20 de secunde,
sau peste un minut sau trei minute
si sa te intalnesti cu tine insuti?

Bine, ce vrea sa spuna este daca poti
sa te proiectezi cu doua ore in viitor
si sa te intalnesti cu tine insuti
asa cum vei fi peste doua ore.

Ei bine, da, poti, dar este foarte periculos.

-S-a facut asa ceva?

Nu, nu s-a facut cu succes.

Pentru ca felul in care
tunelul functiona
facea ca o persoana,
care intra printr-un capat
sa fie "defazata" in raport cu ea insasi,
cand iesea prin celalalt capat.
Daca se intalnea atunci cu ea insasi,
cam ieseau scantei.

-Cum, se anihilau reciproc?

E adevarat, dar nu exact asa.

Bine, ca sa confirm
ceea ce spune Preston teoretic,
totul s-a petrecut
si in realitate.

-Chiar?

Sigur ca da.
In cadrul unui test de procedura.
Si respectivul n-a supravietuit.
Literalmente s-a dezintegrat.
In felul acesta au descoperit
ca emitatorul facea inversia de faza.
Adevarul este ca nu s-a elucidat
ce este aceasta inversare a fazei.
Nu este o defazare obisnuita.

-Cameron, daca mergi in viitor,
poti fi in pericol
datorita unei situatii neasteptate?
Te-ai confruntat vreodata cu asa ceva,
cu o situatie de viata si de moarte
exact in momentul in care erai transportat?

Pe fundamentul metafizic si teoretic
in care am fost educat,
cand calatoresti prin spatiu si timp,
e necesar sa privesti cu atentie in jur
si sa vezi ce se petrece,
nu doar drept inainte,
ca avand ochelari de cal.
Pentru ca atunci au loc tot felul de
incalcari si violari
ale legilor Naturii.
De fapt, incalci toate regulile.

-Chiar asa?

Sigur ca da.
Plus Legile metafizice.

Totusi, ca sa raspund la intrebarea anterioara,
am trecut pe langa mine insumi,
privindu-ma,
dar n-am stabilit nici un contact.
Pur si simplu, asta nu se face.

-Ti-au dat vreodata ceva
cu care sa te aperi,
daca era o situatie
de viata si de moarte?

Exploratorii junglelor
purtau arme cu ei,
si daca pleci intr-o misiune,
porti de asemenea arma.

-Daca mergi in viitor
si intalnesti ceva
care te pune in pericol,
atunci ce faci fara o arma
sau ceva asemanator?
-Ai purtat asa ceva?

(Preston): Cred ca pot sa raspund eu.

(Duncan): Nu am nici o informatie
despre acesta.


(Preston): Pot sa raspund eu.
In primul rand,
ei puteau dirija vortexul astfel incat
putea sa "ii urmareasca"
pe cei aflati in misiune
si sa vada foarte bine
ce se petrece cu ei in viitor.
Asta-mi amintesc foarte bine,
scuzati-ma, de fapt asta
am stiu ca s-a petrecut.
Puteau urmari persoana respectiva,
fie ca se afla in viitor sau in trecut.
Daca ceva periculos se petrecea
ei o aduceau inapoi automat, pur si simplu.
Exista un punct de comanda al misiunii
unde un grup de oameni
vegheau ce se petrece
Ei puteau vorbi cu cei plecati in misiune,
iar acestia puteau raspunde, la randul lor.
Lucrurile erau aranjate astfel incat
cei de la comanda spuneau ceva in microfon
si cel din misiune ii auzea pe ei.
Iar noi il auzeam pe el intr-un difuzor
in punctul de comanda.
Aveau un intreg sistem de monitorizare
pus la punct si operational.

Aveau de asemenea
capacitatea
de a deplasa vortexul pana in apropierea cuiva
si sa-l "aspire" inapoi
fara ca respectivul sa faca nici un pas.

Deci deplasau vortexul pana la el!

Daca el era pe cale de a se confrunta
cu ceva periculos,
el era "aspirat" inapoi
si astfel iesea cu bine.

-Scuzati-ma daca schimb subiectul,
dar primul vortex a avut ca destinatie
Philadelphia 1942-43?

Da, e adevarat.

-Vei vorbi despre asta mai tarziu ?

-Da, o sa vorbim despre asta mai incolo
indata ce mai lamurim unele lucruri.

-In prima conferinta ati afirmat
ca intregul proiect a fost inchis
si abandonat in mare graba si panica.

Aveti rabdare, n-am ajuns inca acolo.

Haideti sa nu schimbam subiectul, da?

-Am o intrebare la subiect.
Cand te-ai proiectat in viitor
si ai vazut calul,
cumva ei au vrut
sa te faca sa crezi ca doar visai,
incercand sa previna ceva, sau...?

Era mai degraba o proiectie
pentru a vedea ce este acolo
si pentru a analiza mai apoi situatia.
De fapt a fost un experiment.
Toti cei care au fost trimisi
in acel loc si timp,
adica in anul 6038,

s-au intors cu aceeasi imagine
si cu aceleasi relatari.
Era un experiment
al capacitatilor de observare;
trebuia apoi sa descrii in detaliu,
nu doar calul,
dar si orasul ruinat din preajma.

Vom vorbi acum despre
"Experimentul Philadelphia",
cunoscut si ca
"Deceptia Montauk"...

Proiectul de la care a pornit
toata aceasta poveste,
din cate stiu eu,
a fost misteriosul
"Proiect Philadelphia",
numit astfel deoarece,
spre finalul derularii sale
s-a mutat in New Harvard,
in sudul orasului Philadelphia,
statul Pensylvania...
Totul a inceput in anii '30
in Chicago cu trei oameni:
Dr... John Hutchinson Senior,
care era decanul
Universitatii din Chicago
al doilea era Nicola Tesla,
iar al treilea era Dr... Kurtenaur,
un fizician austriac care,
probabil,
facea parte din conducerea
Universitatii Chicago...
Ei s-au hotarat sa studieze
si chiar sa intreprinda ceva
referitor la acele speculatii,
care erau foarte aprinse in acea vreme,
speculatii cu privire la
fenomenul invizibilitatii,
adica la modul in care
s-ar putea face un obiect invizibil...

Cercetarile au inceput
in anii 1931-32
la Universitatea din Chicago,
iar in 1933 au format
Institutul de Studii Avansate (ISA)
din Princeton,
New Jersey
proiectul fiind transferat acolo
probabil in 1934...

Unul dintre cei mai importanti oameni
din conducerea
Institutului de Studii Avansate (ISA)
era dr... John Erich Von Neumann,
care era originar din Ungaria,
Budapesta...
El si-a luat masteratul
in chimie in anul 1925,
iar in 1926
doctoratul in matematica...
A predat in Europa timp de patru ani,
fiind apoi transferat in SUA
unde a predat timp de trei ani
cursuri postuniversitare,
dupa care a fost invitat
sa lucreze la ISA...
La ISA
erau o multime de oameni remarcabili,
inclusiv Dr... Albert Eistein,
care parasise Germania in 1930...
El a mers mai intai la
Institutul Californian de Tehnologie
unde a predat trei ani,
iar apoi a fost angajat
la Institutul din Princeton...
De-a lungul timpului,
multi oameni de stiinta faimosi
au lucrat la acest institut...
In anul 1936
proiectul a capatat noi dimensiuni...
Deoarece era foarte bun prieten
cu un anumit domn de la Casa Alba,
avand numele de Franklin D... Roosevelt,
Tesla a fost numit directorul proiectului...

Cei doi s-au intalnit prima data
in 1917,
pe cand Roosevelt
era Ministrul Marinei,
iar Tesla a fost rugat
sa faca un anumit proiect
pentru Guvern,
ceea ce el a si facut...
Tesla si Rosevelt au mentinut
aceasta prietenie mult timp...
Cand Roosevelt a devenit presedinte,
din cate stiu eu,
l-a chemat pe Tesla
si l-a intrebat:
"Ai vrea sa lucrezi
din nou pentru Guvern?"...
Neavand prea multi bani
in acea perioada,
Tesla a acceptat...
El s-a implicat in acest proiect
cu conditia sa fie director...
De fapt, el mai fusese implicat
in acele studii si experimente...

Acceptand acest post
a devenit director
si a ramas in aceasta functie
pana in 1942,
cand si-a dat
demisia si a plecat...
In 1936,
dupa mai multe studii de laborator
s-au hotarat sa faca
un prim test...

Au avut rezultate multumitoare,
adica au obtinut
o invizibilitate partiala...

Cu toate ca la inceput,
cei de la Marina i-au luat in ras
in ceea ce priveste posibilitatea
realizarii invizibilitatii,
acordandu-le putini bani
pentru cercetare,

dupa aceste teste,
sefii au fost incantati
si i-au indemnat
sa continue...
Proiectul a continuat
pana in 1940...

Aici voi face o mica paranteza;
in 1940,
dupa cercetari intensive
si sub coordonarea lui Tesla,
au decis
ca sunt gata pentru un test complet...

Au luat o nava mica,
un Remorcher
pe care l-au dus
in incinta Santierului Naval Brooklyn
impreuna cu doua nave auxiliare...
Una furniza curentul electric
iar cealalta
controlul de baza
al bobinelor si echipamentelor
de la bordul navei-test...
Au cuplat cablurile
de la cele doua care auxiliare
la nava-test...
Aflandu-se intr-un santier naval,
daca ceva ar fi mers prost,
puteau sa taie imediat cablurile,
iar in cazul in care
situatia ar fi scapat de sub control,
ar fi putut chiar
sa scufunde vasul...
Nu s-a petrecut
nimic din toate acestea;
totul a mers bine,
iar testul a fost declarat
un succes total...

Marele succes
al acestui test din 1940
a fost datorat faptului
ca nu era nimeni la bordul vasului...

A fost o incercare "la rece",
fara oameni, fara echipaj...
Acest lucru este important
de retinut
pentru a intelege
ce s-a petrecut mai tarziu...
Intre timp, in proiect
au mai fost implicati alti savanti...
Era, de pilda, dr... Gustoff Debond,
un asociat a lui Von Neumann;
era apoi dr... John Clark,
care a venit in jurul anului 1940
si a mai fost cooptat
in echipa de cercetare
si inginerul Thomas Townsend Brown,
care insa a avut o poveste stranie
despre care nu doresc
sa vorbesc acum...
El a venit in randurile Marinei
cam prin 1933,
iar in 1939 a fost avansat in grad...
Avansarea in grad s-a datorat
maiestriei sale in efectele electrogravitatiei,
cat si faptului ca
avusese misiunea de a rezolva problema
minelor magnetice germane,
misiune pe care
a dus-o la indeplinire cu succes...
El era seful departamentului
ce realiza detectoare
pentru minele magnetice germane
si pentru alte tipuri de mine...
In general vorbind,
el coordona toate operatiunile
de detectare a minelor marine...
Aceasta operatiunea
a devenit importanta
pentru ca
a condus la un proiect paralel,
care a fost
"Proiectul Degauss" al Marinei,
unde au realizat
asa numitele "cabluri Degauss"
pentru a putea detona in siguranta
minele magnetice de la distanta...

In mod normal,
ele ar fi fost atrase
de catre fluxul magnetic
al masei generale a vasului,
care concentra
liniile de flux,
masa care
la un anumit moment
ar fi atras mina
sau minele respective...
Bineinteles,
in cazul ideal,
mina magnetica era atrasa
sub corpul navei
si arunca nava in aer...
Mecanismul inventat de Townsend Brown
genera un camp magnetic invers,
care ghida senzorii minelor
la o distanta lipsita de pericol pentru nava...

Acolo ele puteau fi detonate
fara riscuri...
De fapt, acest proiect era separat
de proiectul invizibilitatii,
dar, totusi,
folosea o tehnologie similara...

Acum,
ca am deschis acest subiect,
trebuie sa va spun unele lucruri
despre mine...
Voi cauta din nou
sa fiu cat mai succint,
deoarece este cam tarziu...
Sa incepem cu numele meu legal,
care pe certificatul de nastere
este Bielek...
M-am nascut in 1916...
Cei mai rasariti oameni din cartier
erau germani...
Dupa memoria mea
si din datele care mai exista,
pe 4 august 1916 m-am nascut
sub numele Edward A... Cameron,
iar in 1917, cred ca pe 15 mai,
s-a nascut cel de langa mine,
cu numele de Duncan Cameron...
Am fost nascuti intr-o familie
ce avea o atitudine conservatoare
fata de bani,
nefiind prea bogati,
dar care aveau totusi
o anumita bunastare...
Nu am suferit din cauza banilor
si ne-am permis fara efort
taxele necesare pentru educatie...
A venit timpul
cand am mers la scoala...
Fratele meu a mers
la Universitatea din Edinburgh, Scotia,
conform marturiei sale...
A luat doctoratul
in fizica in 1939
si in paralel a urmat
cursurile Universitatii Princeton,
luandu- si masteratul...
Din cate imi amintesc,
eu am luat doctoratul in fizica
la Harvard in 1939, in aceeasi vara...

Dupa accea, lucrurile au fost aranjate
de catre tatal nostru,
care avea o mare influenta
in Marina
si parea a fi implicat politic
in diverse activitati guvernamentale...
Nu intelegeam mare lucru
din acele relatii ale lui...
Nu exista documente care sa sustina
aceasta implicare politica a tatalui meu...
El insusi a lucrat in Marina
in Primul Razboi Mondial,
aparent ca un simplu recrut...

Dupa ce a activat 20 de ani in armata,
s-a pensionat;
nu stim cu ce grad,
pentru ca actele de pensionare lipsesc...

Nu stim daca a lucrat la Informatii,
dar se pare ca da,
avand in vedere evenimentele
care s-au petrecut ulterior...
Din cate stim noi,
nu a mai lucrat
dupa ce s-a pensionat...
Avea multi bani...
A devenit
un admirator infocat al iahturilor
si s-a decis
sa-si construiasca unul singur...
A construit unul
si a concurat cu el,
castigand cateva trofee...
Apoi l-a vandut si
a construit altul...
Intre timp, a calatorit in Europa si,
asa cum s-a mentionat ulterior,
s-a implicat in
emigrarea clandestina
a oamenilor de stiinta germani
si a evreilor,
din Germania nazista in SUA...
Aceasta activitate s-a incheiat
in 1939, cand conflictul
s-a tranformat intr-un razboi adevarat...
El avea relatii,
dar nu stim cum si le-a facut
si ce implicau aceste relatii...
Prin urmare el a facut ca noi
sa lucram la acest proiect...
Cand ne-am terminat
studiile universitare,
am fost invitati
sa intram in Marina...
In septembrie 1939
ni s-au dat
anumite sarcini de serviciu
si am lucrat trei luni
la Academia Road Island
ca ofiteri ai Marinei...

Pe atunci exista o vorba despre asta:
"Minunea celor 98 de zile"...

Noi eram foarte bine pregatiti
si nu am mai trecut prin stagiul de instruire,
sau ceva asemanator...
Apoi, am fost trimisi
la acest Proiect...

Am lucrat la el din 1939 pana in 1940...
In momentul testului
din zona Brooklyn,
lucram la Institutul de Studii Avansate
de la Princeton
fiind in acelasi timp si ofiteri
in santierul naval Philadelphia,
loc care va deveni
foarte important mai tarziu...
Faceam naveta foarte des
intre cele doua institutii...
Unul din motivele
pentru care am fost alesi este ca
Marina dorea doi oameni
care sa o reprezinte
si care sa tina evidenta completa
a ceea ce se petrecea
in timpul testelor,
cat si jurnalul evolutiei programului...
Noi eram competenti
pentru a realiza si prezenta Marinei
rapoarte tehnice detaliate
despre ceea ce se petrecea...
Rapoartele erau insotite de
comentariile noastre...
Educatia pe care am primit-o
cat si studiile pe care le-am efectuat
au fost motivele pentru care
am fost selectati;
spre deosebire deTesla,
care nu avea
studii universitare
propriu-zise...
El a inceput facultatea,
dar moartea tatalui sau in 1879
l-a determinat
sa intrerupa primul an de studiu
pentru a munci...

A venit la noi mult mai tarziu...
Tesla avea
o viziune si o inspiratie extraordinare,
o intuitie incredibila
ce ii permitea sa rezolve
orice problema,
fiind astfel foarte competent...
Spre deosebire de el,
Von Neumann
avea un doctorat in matematica,
iar cunostintele sale matematice
erau foarte avansate...
Inainte de a veni
in SUA,
el a intalnit alte persoane
remarcabile in domeniu...
cum ar fi Robert Oppenheimer
care era in Germania in acel moment...

El a devenit important pentru ca,
ulterior,
a fost implicat
in proiectul bombei atomice,
dar nu si in cel
al invizibilitatii...
In plus, von Neumann l-a intalnit
pe Dr... David Hilbert,
care era un geniu al matematicii...
Hilbert a dezvoltat
tot felul de teorii matematice...
Erau cam din aceeasi generatie:

Von Neumann s-a nascut in 1905,
iar Hilbert prin 1912...
David Hilbert
avea un doctorat in matematica
si a descoperit matematic existenta
a cinci tipuri de realitati paralele...
Cel mai important dintre ele,
pentru care a devenit faimos,
este asa-numitul
"Spatiu Hilbert"...

Aceasta era o noua modalitate
de a descrie
realitatile matematice multiple,
adica spatiile multiple,
lucru care a devenit
foarte important pentru proiect...
Von Neumann l-a intalnit
in jurul anilor 1925-27,
perioada in care acesta
si-a insusit mult
din munca si studiile lui Hilbert,
fugind mai apoi cu ele...

Totusi,
Von Neumann a descoperit si el
mai multe tipuri
de sisteme matematice...
Ulterior Neumann a fost considerat
un adevarat geniu al matematicii...
Probabil ca a fost
cel mai proeminent matematician
al secolului...
Unii chiar il considera
mai important decat Einstein...
Bineinteles
ca altii nu sunt de acord cu asta...
Sa retinem ca von Neumann
a descoperit,
de unul singur,
mai multe sisteme matematice...
Acest lucru a devenit mai tarziu
foarte important...
Mai era inca o persoana, care era,
de asemenea, geniu in matematica,
si despre care
aproape ca nu exista date
din acea perioada...
Persoana respectiva era un american
pe nume Levinson...

Este posibil sa fie
acel Dr... Levinson,
nascut in 1912 si mort in 1976,
dupa cate am putut afla...
El a publicat trei carti
in domeniul matematicii,

care sunt extrem de dificile
si care cuprind o toerie matematica
foarte avansata...

Eu am reusit sa am in mana
doua din cele trei carti ale sale...
Le-am gasit la biblioteca
Institutului de Studii Avansate
din Princeton...
Nu le-am mai gasit altundeva...
Nu exista nici o relatare
despre Levinson insusi...

El este cel care a descoperit
ceea ce este si mai important,
asa-numitele
"Ecuatiile Temporale ale lui Levinson"...
Avand o astfel de baza stiintifica,
ei au fost capabili sa inainteze
si sa dezvolte intregul sistem
al proiectului invizibilitatii
aplicat unui obiect de dimensiuni mari...
In 1940 au declarat
ca testele au fost un succes...
In acel moment, Marina,
a decis
sa accelereze la maxim cercetarile,
finantand proiectul
cu fonduri nelimitate
si incadrandu-l imediat
in categoria Top Secret...

Si noi, adica eu
si cu fratele meu Duncan Cameron
eram inclusi in acest proiect...
Astfel, in 1941 proiectul mergea inainte
avand sustinerea Marinei,
acceptul Presedintelui
si conducerii Statului
de a continua
si de a se dezvolta tot mai mult...
Intre timp
noi am fost trimisi pe mare,
sa rezolvam
anumite probleme...

Astfel am petrecut anul 1941
pe mare,la bordul lui USS Pensylvania,
daca imi amintesc bine...
Aceasta nava
a facut inconjurul Pacificului...
S-a intors la Pearl Harbor
pentru mici reparatii,
in octombrie 1941...
Noi am primit astfel liber
si am mers la San Francisco...
Pe data de 5 decembrie, tocmai
cand ne urcam
in avionul ce mergea spre Pearl Harbor,
am fost opriti de un capitan
care ne-a spus:

"Domnilor, ordinele v-au fost anulate...
Va rog sa veniti cu mine!"

Am mers la Amiralul-director
al Biroului de Inginerie Navala,
de la Barriston 46,
fiind responsabil de toata munca
de cercetare din cadrul Marinei...
Amiralul ne-a spus:
"Domnilor, asa cum probabil bine stiti,
noi vom intra in razboi cu Japonia
in 48 sau 72 de ore...
Asteptam ca ei sa atace
Pearl Harbor...
De aceea nu va veti intoarce acolo;
sunteti prea importanti...

Va vom lasa in San Francisco,
unde este baza principala
pentru Pensylvania,
pana cand veti primi noi ordine...
Veti face munca de birou
si in plus va puteti bucura
de mai mult timp liber...
Si e bine sa savurati
tot ce va ofer,

pentru ca atunci
cand va veti intoarce la Institut
nu va mai exista timp liber,
ci numai munca grea..."

Si asa am si facut...

In ianuarie 1942,
ne-am intors la Institut
si am ramas acolo
pe intreaga durata a testelor
si a desfasurarii proiectului...
Intre timp,
Tesla obtinuse o nava
pentru testele complete
care aveau si echipaj uman...

Aceasta era o nava de razboi
aproape necunoscuta...
Fiind perioada de razboi,
se puteau lua aproape
orice fel de decizii la nivel inalt...
Se pare ca Presedintele SUA
ii ordonase Ministrului Marinei
sa-i dea lui Tesla
orice nava de care avea nevoie...
Prin urmare,
Tesla a obtinut o nava de razboi...
Echipamentul a fost conceput
si realizat de Tesla...
Bineinteles ca a colaborat
cu ceilalti membri ai proiectului,
dar se poate spune
ca au fost multe dispute
intre Tesla si Von Neumann...
Tesla era directorul,
iar Von Neumann era subordonatul sau...

Deci nu erau intotdeauna de acord...

Von Neuman avea un foarte mare respect
pentru abilitatea lui Tesla,
dar nu aproba
chiar orice sustinea acesta...

Pe masura ce ziua testului se apropia,
Tesla devenea tot mai insistent,
sustinand ca testul
cu echipaj la bord
va crea probleme foarte grave
in randul oamenilor de pe nava...
A spus-o la modul
cel mai direct...

Zicea ca "Nu poti sa folosesti
energiile foarte mari
care sunt necesare pentru a face invizibila
o nava de o asemenea marime
fara a avea un efect dezastruos
asupra oamenilor de la bordul navei,
asupra mintilor
si a corpurilor acestora,
pentru ca vorbim aici
de MegaWati de energie RF
(electromagnetica)"...
Cantitatile enorme de energie
proveneau de la bobinele montate
de jur-imprejurul navei...
Ultimele variante implicau
montarea bobinelor pe puntea vasului,
fiind bobine conice,
care au fost special create de Tesla
pentru acel test...
Bobinele lui Tesla
nu erau cilindrice,
ci aveau o forma conica,
cu varful conului orientat in sus...
Deci el stia ca
exista o problema...
A cerut Marinei sa amane testul,
dar ei nu au fost de acord...

Au spus "Aveti
un termen limita"...

El primise de fapt
un avertisment de altundeva...
Aici trebuie sa amintim cateva detalii
din viata lui Tesla...

Conform propriilor sale declaratii
din presa,
din 1900,
in Colorado Springs,
el se afla in legatura cu fiinte
din afara Pamantului...
Acest aspect a fost primit cu raceala
de catre oamenii de stiinta ai vremii...
El a facut aceeasi declaratie
in presa in anul 1923,
in perioada apropierii
planetei Marte din 1923...
La scurt timp el a mai facut
o alta declaratie asemanatoare...
Dupa spusele a doua persoane
pe care le cunosc personal
si care au lucrat cu Tesla,
spre sfarsitul anilor '30
si inceputul anilor '40,
acesta avea anumite
echipamente radio speciale
in laboratoarele
sale din New York...
Avea de fapt doua
laboratoare...

Unul se afla chiar in locuinta sa
din hotelul "New York",
unde avea
o puternica statie de receptie...
El mai avea,
de asemenea,
un laborator si birouri
la hotelul "Waldorf Astoria"...
Emitatoarele sale
erau localizate aici...
Cel putin una dintre aceste
doua persoane mi-au spus
ca el comunica zilnic
cu cineva de pe alta planeta...
Persoana respectiva mi-a zis
"Stiu ca
se afla in contact
cu cineva din afara Pamantului
si ca primea informatii de acolo"...
La un moment dat
extraterestrii i-au spus:
"Exista o problema foarte serioasa!
Trebuie sa o rezolvi
sau vei ucide oameni in timpul testelor..."
Prin urmare,
pe baza acestor informatii,
el a mers la Marina,
dar Marina
nu i-a acordat timp suplimentar...

El a spus:
"Stiu cum sa rezolv
aceasta problema!
Doar de timp am nevoie
pentru a reconstrui echipamentele"...
Marina i-a raspuns:
"E razboi...
Fa-o sa mearga!
Nu schimba nimic,
dar fa-o sa mearga...
Ai un termen limita
pe care trebuie sa-l respecti!"...

Si astfel el a adoptat
singura solutie
care ii statea la indemana
si anume aceea
de a sabota proiectul
pentru testul care urma
sa aiba loc in martie 1942...
El a dereglat echipamentele,
astfel incat,
atunci cand au apasat butoanele,
nimic nu a functionat...
Emitatorul a pornit,
energia s-a consumat,
dar nimic nu a mers...
Nici un efect de camp,
nici invizibilitate...
Dupa aceasta,
Tesla a spus

"Ei bine, domnilor,
e timpul sa plec...
Aveti un om foarte priceput
care poate prelua proiectul,
Dr... Von Neumann...
Eu plec, la revedere!"...
Este discutabil daca
el a plecat de buna-voie,
sau daca l-au concediat...

Sau poate ca el a spus:

"Nu-i nevoie sa ma concediati
pentru ca oricum plec!"...
In orice caz,
Tesla a plecat...

Si acesta a fost sfarsitul colaborarii
lui Tesla la acest proiect...

-In ce an s-a petrecut asta?

Era in martie 1942...
Von Neumann
a preluat conducerea proiectului,
s-a uitat la toate detaliile
si a spus celor de la Marina:
"Trebuie sa studiez aceasta problema...
In mod evident a dat gres...
Nu stiu ce nu a mers, dar voi afla...
Am nevoie de timp!"

Iar acestia nu au putut sa spuna
nimic altceva decat "Sa-i dam timp!"...
Si astfel,
a mers inainte...
Pe atunci noi colaboram cu el
si lucram
cand la Biroul din Philadelphia al Marinei,
cand la Institut...
Nu stiu unde am lucrat mai mult timp;
probabil ca la Institut...
Deci Von Neumann
a facut propriul sau studiu
si a decis sa schimbe
putin lucrurile...

El avea deja
cele doua generatoare
pe care isi propusese sa le foloseasca...
Dar nu mai avea nici o nava
pentru teste...
Vechea nava plecase inapoi in serviciu...
Oricum nu avea
un echipaj special antrenat,
ci unul obisnuit...
Dupa ce a discutat cu noi, a decis
sa le spuna sefilor Marinei
ca vom avea nevoie de o nava
special construita
pentru acest experiment...

Astfel,
s-a hotarat sa aleaga una
care era potrivita,
de tipul DE173;
care mai tarziu
avea sa fie numita Eldridge...
Prin iulie 1942
au construit coca navei
modificandu-i proiectul
astfel incat sa se poata monta inauntru
doua generatoare uriase...
Au trebuit sa modifice
si sistemele necesare producerii invizibilitatii
deoarece un Distrugator de Escorta (DE 173)
nu este o nava foarte mare...
Gol, el are doar
1500 de tone...
Cifrele ulterioare au aratat
1900 de tone greutate neta
ceea ce este o medie intre
standardele grecesti si cele americane...
Era deci un distrugator mic,
avand doar doua tunuri-turela...

Asadar, au montat pe nava
doua generatoare uriase, motorul,
toate celelalte echipamente
si cele patru transmitatoare...
Pentru a proiecta acest echipament
s-a muncit foarte mult...

De fapt,
la inceput,
nici nu stiam unde vor incapea
toate aceste echipamente...
Nu le poti arunca pur si simplu
pe puntea vasului
dupa ce le-ai construit...

In luna octombrie
au decis sa scoata nava pe uscat
ca sa monteze echipamentele la bord...
Inainte de aceasta,
insa,au decis ca e nevoie
de un echipaj special...
Au selectat 33 de persoane,
toti voluntari
si au inceput sa ii antreneze...

Din septembrie pana in decembrie 1942,
i-au pregatit in Connecticut,
si au absolvit toti...
Exista o poza cu acea promotie...
Cine altcineva putea fi seful clasei
daca nu tatal nostru!?
E si el in acea poza,
in uniforma de capitan...

Din nou, nu stiu cum a ajuns
sa fie implicat in aceasta,
dar probabil ca s-a facut un transfer
intre Paza de Coasta si Marina,
pentru ca exista un ordin scris,
pe care-l avea Duncan, cred...
Nu stiu daca-l mai are...

Este un ordin
din partea Pazei de Coasta
pentru asistenta militara
in perioada razboiului, etc...
Caci acest echipaj a fost antrenat
la Academia Pazei de Coasta...

Dupa absolvire, echipa
s-a intors la Philadelphia...
Echipamentul era deja montat...
Nava nu facuse inca
testele de iesire in larg,
ci era ancorata in docul
Santierului Naval Philadelphia...
A inceput apoi
o serie lunga de teste
si o multime de modificari
ale echipamentelor...
Prin martie 1932, Von Neumann
incepuse sa se teama deja
ca vor fi pierderi de personal...

Eu si cu Duncan
i-am insuflat aceasta teama...
Noi ii tot spuneam
ca vor fi probleme cu echipajul:
"Nu poti apasa butonul...
Probabil vei ucide pe unii dintre ei,
asa cum a spus Tesla"...
De fiecare data
cand pomeneam numele lui Tesla
se supara foarte tare...

Se enerva,
dar apoi isi revenea rapid...
Pana la urma a acceptat:
"Da, poate ca este o problema...
Dar cum sa o rezolvam?"
A decis sa monteze
un al treilea generator
si sa modifice sistemul...
La acel moment,
inca mai avea timp sa o faca...

Astfel, in mai 1943, Neumann
a instalat un al treilea generator,
dar el nu a functionat corect...
Nu s-a putut sincroniza
cu celelalte doua...
Trebuie sa mai adaug ca
celelalte doua erau puse in functiune
de un singur motor
prin intermediul unei cutii de viteze...
Acea cutie de viteze
avea un sistem electronic
pentru a sincroniza perfect generatoarele...
Deoarece motorul era de 750 CP,
avea nevoie
de o cutie de viteze gigantica
ce nu putea fi decat hidraulica...
Mecanic erau imposibil de sincronizat,
asa ca le-au sincronizat electronic...

- Crezi ca aveau un sens superior
toate aceste descoperiri
pe care le-ai facut?
Calatoriile in timp
si toate celelalte experimente?
Crezi ca exista o forta superioara,
mult mai evoluata
decat oamenii de la baza?
Adica, se stie ca
oamenii au domeniile lor
destul de limitate in anvergura...
Eu ma refer la forte inalte,
cu mult superioare,
care au ceva de spus
in domeniul destinului
si evolutiei acestei planete?

Voi raspunde eu
in locul lui Duncan...
As putea spune ca
in acea perioada
eu eram mai constient
decat el
de prezenta unei puteri superioare
care sa ne "ghideze" actiunile...

As putea afirma cu tarie
ca si inainte de acele momente
au fost situatii
in care am simtit aceasta "Prezenta"...

Nu din viata noastra anterioara,
ci candva mult mai departe in trecut
am devenit constient de existenta
unui fel de "plan Divin",
daca-i putem spune asa,
implicat in cercetarile noastre,
dar este dificil de explicat
si foarte greu de extrapolat...

Exista cu siguranta o ratiune superioara
pentru care totul se produce
asa cum se produce...
Cred ca si Duncan este de acord
cu ideea existentei lui Dumnezeu...
Probabil ca si Preston
este de acord,
desi a privit totul
din perspectiva matematicii,
a tranzistorilor si suruburilor,
dandu-se de ceasul mortii
sa descopere o explicatie...

Nu e usor!

Desigur ca exista o cauza
pentru tot ce s-a petrecut...
Daca ne intoarcem sa analizam
Experimentul Philadelphia
inca de la inceputul sau,
se poate vedea ca
in derularea evenimentelor a fost implicata
o "mana"
de o factura mai inalta,
pentru ca altfel nu ar fi putut niciodata
sa se desfasoare in acel mod...
Adica,
acea "mana"
a facut ca doua zile oarecare sa coincida
la o distanta de 40 de ani...
Bineinteles ca ma refer
la cele doua experimente...

Daca imi este permis,
as adauga ceva
ca raspuns la intrebarea
referitoare la "forte de nivel mai inalt"...
Exista o functie a tunelului timpului
in care o persoana
(cel putin din experienta mea,
caci este singurul lucru
pe care il pot relata),
in timp ce trece printr-o serie de etape
ale procedurii de transport spatio-temporal,
ajunge la un punct aflat
cam la doua treimi in josul tunelului
unde apare un soc
foarte puternic...
Energia psihica paraseste atunci corpul,
si poti vedea......... NECUPRINSUL...

Pot raspunde doar teoretic
la acea intrebare...
Privind inapoi,
sunt sigur ca exista
si o anumita
inteligenta superioara acolo,
o forma mai evoluata
decat cunoastem noi...

Dar, in ceea ce priveste
numirea ei,
as avea dificultati sa o fac...
Exista ceea ce
am numit "saltul" (n...t...: "hiatus-ul"),
atunci cand energia (n...t...: sufletul)
paraseste corpul
si exista atunci posibilitatea de a "vedea"
la o scara foarte mare...

Printre alte lucruri, la Montauk
incercam sa ne stabilizam
si sa ne fixam
in acea stare pe care o numesc "saltul",
adica acest proces de larga viziune...

-Ei au facut ca tu sa vezi asta,
nu crezi?

Nu, nu au vrut ca noi
sa manifestam aceasta stare!

- In calatoriile tale,
te-ai intors vreodata in timp,
adica in timpul
vietii tale actuale?

Nu...

-Te-au pus vreodata
sa o faci?

Nu...

-Crezi ca poti face aceasta?

-Da, se poate,
dar nu ar avea nici un rost...

Nu am informatii directe,
dar teoretic este foarte posibil,
dar ca sa influentezi
functia unei persoane,
aceasta nu este posibil...

-Dar despre rolul extraterestrilor
ce ne poti spune?

OK, asta este o problema serioasa
despre care
nu am inceput inca sa discutam...
Haideti sa mai vorbim putin
despre un subiect colateral...


Una dintre micile smecherii
pe care le-au facut
a fost o calatorie
din 1983 inapoi in 1963
si l-au instalat
intr-un corp nou...
Asta este tot ceea ce stiu,
ca l-au instalat intr-un corp nou...

Eu cred ca
este un moment potrivit,
haideti sa discutam
despre "Experimentul Philadelphia"...
As vrea sa fac un mic rezumat,
din punct de vedere tehnologic,
despre ceea ce au realizat
la Montauk...

-Putem sa vedem
si imaginile?

Bineinteles!

Da, sa trecem la prima fotografie...

Aceasta este cladirea radarului principal...

Aceasta este din nou masina mea,
iar constructia rosie
este una dintre cele ramase
in stanga cladirilor radarului,
pe care nu le mai foloseau...
Acesta este spatele
antenei principale...
Acest obiect este o antena
care avea aproximativ
90 de metri pe 60 de metri...
Semnalul electric circula pe aici...
Aceasta este o antena unidirectionala...
Micul obiect din varf,
avand aceasta forma este antena RF...

-Aceasta era pentru proiect?

Da, este transmitatorul...
Va uitati acum la transmitator...
Daca este cineva foarte senzitiv.........
Acesta este imaginea completa...

Daca esti o persoana sensibila,
probail ca poti simti energia emanta
de aceasta fotografie...

- Acesta este un turn radar
sau ce anume?

E un turn de radar electric...

In aceasta cladire sunt
1, 2, 3, 4, 5 etaje...

Fiecare avea circa
370 de metri patrati...

-Iar transmitatorul?

Aceasta este cladirea
transmitatorului...

El era la acest etaj,
iar acesta este
echipamentul de control al antenei...
Iar toate aceste dispozitive
sunt elemente de racire
pentru transmitator...
Iata inca o imagine
a cladirii cu antena...
Daca priviti cu atentie
se poate vedea ca
este complet deschisa...
Inca din septembrie
este deschisa in intregime...

-Poti intra in cladire?

Da...

Aceasta este partea din spate...

Sa continuam...

Aceasta este inca una
din acele structuri rotunde...
Ce au facut cu ele
in cadrul proiectului,
daca au facut ceva,
nu stim...

Nu par a fi intretinute...
Se poate vedea ca sunt avariate
aici si aici...
Si se observa ca celelalte cladiri
au fost intretinute...
Aceste poze au fost facute
cam prin 1985...
Poza e facuta de pe acoperis,
privind catre antena...
Aceasta este pasarela
pe unde mergeau oamenii...
Va puteti face astfel o idee
despre marimea acestui obiect...

-Aceasta este antena?

Da, antena de emisie...
Aceasta poza este facuta de pe
acoperisul cladirii, spre ocean...
Acesta este grupul...
Aceste persoane ar trebui
sa va fie familiare,
iar acesta la fel,
iar acesta este prietenul meu Jeff...
Acesta este tipul care se joaca
de-a Rambo alergand prin paduri...
Iata doua dintre cladirile rotunde,
le vedeti?
Au fost intretinute...
Uitati-va la usi...

-Ati fost inauntrul lor?

Da, nu e nimic inauntru,
absolut nimic...
Amandoua au fost golite...

-Se mai poate intra in ele?
Nu au fost batute in cuie?

Cred ca da...
Nu stiu exact...

Aceasta este o imagine
a ceea ce se numea
"antena omnidirectionala"...
Aceasta este antena
pe care am folosit-o si,
daca te uiti atent,
se pot vedea toate firele,
toate cablurile care intra in ea...
Aceasta era destinata
pentru a trimite semnale,
dar ei au folosit-o mai mult
pentru receptie...
Este vorba de semnalele
care se intorc de la o persoana
asupra careia
a fost indreptata emisia principala...
Avea un cablu gros
care urca si se ramifica
intr-un manunchi
catre niste receptoare speciale,
tip "feed-back"
care reglau diferite functii
ale emitatorului principal...

Ok,
sa mergem mai departe...

Aceasta este
o imagine generala a antenei...
Acesta este tubul de amplificare...
Semnalul este intai focalizat,
inainte de a iesi afara...
In cele din urma
au constatat ca
fenomenul de deflexie
ce aparea in mod normal atunci
nu era de dorit,
asa ca
au re-orientat tubul amplificator
direct catre subiectul uman...
Aceasta este probabil
modalitatea de lucru...

-Subiectul era deci afara?

Da, afara...

Subiectul era in alta cladire
care era mai jos ca nivel...

-Punctul focar era
pe cladirea unde era subiectul?

Da...

Aceasta este o vedere de la distanta
a aceleiasi antene...
Puteti sa va faceti o idee
despre cat de masiv e totul...

-Care erau exact dimensiunile?

90 de metri
pe 60 pe 45 de metri...
125 de tone ale antenei
si 125 de tone
ale mecanismului de control
al acesteia...
Acesta este mecanismul de control...
Aceasta cantareste circa 125 de tone,
iar aceasta circa 200 de tone...

-Ati ajutat la proiectarea
acestei antene de emisie?

Nu, ea facea parte
din vechiul sistem SAGE...

Aceasta imagine este interesanta...
Aceasta este de fapt
cladirea principala...
Aceasta este cladirea
emitatorului,
iar acesta este
centrul de control
unde erau
toate computerele si birourile...

-Subiectul unde era?

In josul dealului,
pe aici...

-Ok, mai era deci o cladire acolo...

Da...

-Acum mai sunt
acele cladiri acolo?

Toate...
Aceasta este deschisa,
aceasta este deschisa
si aceasta este deschisa...
Si cladirea generatoarelor
este deschisa...
Aceasta este o imagine
de la distanta...
Suntem la 3 km distanta,
pe autostrada Montauk...
Acelasi lucru...
Aici suntem la
3 km distanta...

Nu stiu ce-i asta...
Aceasta este facuta din oras...
Este de la circa
8 km distanta...

Aceasta este cladirea...
Aceasta cladire este locul unde
puneau subiectii...

Aceasta este.........

Stie cineva dintre voi ce e aceea
"grila energetica planetara"?
Aici este unul
dintre nodurile grilei planetare...
Vedeti aici,
se simte grila...

-E chiar acolo?

Da...
Cercul cu iarba din centrul imaginii...

Se poate vedea ca au aranjat cladirile
simetric in jurul nodului,
asa cum indienii aranjau
gramezi de pietre in jurul
acestori noduri...
Aceste cladiri sunt asezate
in jurul nodului,
dar energia se focalizeaza,
asupra acelei cladiri
in care puneau subiectii...
A verificat si Duncan...
Aceasta cladire
este chiar aceea unde a fost si el...
Duncan face alergie
cand revede lucrurile acestea...

Ok,
sa trecem la urmatoarea...

Acesta sunt eu,
stand langa radar
la o distanta de 8 km...

Imi puteti vedea ochelarii de sudura...

Inca o imagine............

-Acele linii de tensiune
merg la baza?

Da, merg direct la baza...
Aici se vad mai clar...

-Mai sunt inca active?

O, da... Sunt...

Este imaginea dispozitivului
de miscare a antenei...

Acestea sunt motoarele,
patru la numar...

Motoarele nu mai exista astazi...

Aceasta este pe acoperis...

-Motoarele au disparut?

Da, cineva a luat motoarele...
Nu stiu cum le-a coborat de acolo...
Daca le-ar fi scos
si le-ar fi lasat sa cada
ar fi facut gauri mari in sol,
iar noi n-am vazut nici una...
Probabil ca le-au luat
cei de la Caile Ferate,
pentru ca sunt acelasi model
cu cele de la locomotivele mari...
Aceasta este o
imagine a tubului amplificator de emisie...
Asa arata si in acea vreme...
Prin el se emitea semnalul...
Semnalul venea printr-un
tub prismatic
ce cobora pe pasarela
si mergea in cladire...

-Il vedem acum din lateral?

Da...

O, aici aterizau OZN-urile...

-Ce este asta?

Asta este
una din acele cladiri rotunde
care au fost intretinute...
Aceasta este o cladire mai veche,
pentru radar, ce nu a fost intretinuta...
Acesta este centrul principal
de operatii...
De aici coordonau
toate calculatoarele,
iar scaunul
era chiar sub aceasta cladire...

Aceasta este cladirea birourilor,
tot aici era si Jack Pruett...

-In care cladire erau subiectii?
Se poate vedea acea cladire de aici?

Nu...

Aceasta este
aceeasi arie...
Acestea nu sunt intretinute...
Dar aceasta este bine intretinuta...
Unii considera ca
aici aterizau OZN-uri...

Aceasta este o imagine a unui far,
luata de pe acoperis...

-Era un far in apropiere?
Ce sunt acele doua
cladiri mai mici?

Cladiri de intretinere,
sau asa ceva...

Nu cred ca au mai fost folosite
de multi ani...
Cladirea rosie era radarul...

Era o bila mare pe cladire
pe-atunci...

Aceeasi imagine,
dar luata cu un obiectiv diferit...

-Cred ca am vazut deja
aceasta imagine...

Nu,
este diferita...

E putin diferita...
E o perspectiva mai larga...

In aceasta cladire
din Camp Hero
este un generator de urgenta,
sau cel putin era...

-Unde erau generatoarele
de 4 Megawati?
Se pot vedea de aici?

Nu, o sa le vedeti imediat...
Mergem mai departe,
aceasta este inca o imagine
a cladirii rosii...
Aceasta este cladirea
unde sunt urmele pe pereti...
Nu cred ca avem suficienta claritate
ca sa le vedem...
Acesta este turnul Marbel...
Nu stiu de ce
a facut aceasta poza...
L-a pozat si pe acesta...
A mai facut o poza si celuilalt...
Cladirea Marbel
este bineinteles la baza turnului...

Nu am inteles
niciodata de ce............

O, da,
acesta este ...............

Acesta este rezervorul ce alimenta
motorul diesel al generatorului...

Ok, aceasta este cladirea
in care se aflau subiectii...
Acesta este acoperisul...
Acesta este nodul energetic...
iar acestea sunt cladirile
din jurul nodului...
Guvernul a construit
aceasta cladire
intr-un parc
ce apartine Statului...
Au spus ca nu se pot darama
aceste cladiri...

-O, intr-adevar?

Nu au putut sa le darame...

- Au mai fost intretinute?
Se mai poate intra in ele?

Nu stiu...

Se poate merge inauntrul lor?

Eu am fost in cladire...

-Cand ai fost acolo,
ai putut sa iei vreun obiect?

O, da, dar chiar daca
nu puteam sa iau nimic,
am simtit multe...

-Ne puteti explica
cum se poate ajunge la aceste cladiri?

Parcati in parcarea
Punctului Statal Montauk
si mergeti inapoi pe jos...

-Exista vreo poarta?
Se poate ajunge cu masina?

Nu, nu puteti sa mergeti cu masina
pana aici...
Sunt niste porti aici...
Dar se poate merge pe jos
ocolind portile
si astfel ajungi acolo...

-Am vazut o masina
cand ai fost acolo...

Ei bine, noi am avut permisiunea
sa mergem acolo sa facem fotografii...
Aceasta este o alta
imagine de acolo...

Vedeti de la ce
distanta au focalizat?
Au focalizat direct pe aceasta cladire...
Era chiar pe directia privirii...

-Dar poti intra cu masina
prin portile principale?

Nu, acum nu...

-Trebuie sa mergi pe jos?

Da, trebuie sa mergi pe jos...
E un drum lung...

-Ati avut permisiunea?
Cand ati fost?

In mai 1986...

-Si ati avut permis de intrare?

Da, am avut permis...

-Acum mai poate fi folosit?

Nu, nu mai e bun de nimic acum...

-Ce este acest obiect?

Acesta este un rezervor
de motorina
ce alimenta motorul generatorului...
Nu stiu de ce a facut
aceasta fotografie...
Aici se poate vedea cladirea
in care au fost subiectii
la primele experiente...
Aceasta este cladirea
in care am fost noi...

Sa continuam...
Aici este cladirea
generatorului de curent...
Aici inauntru erau
patru generatoare diesel uriase...

Puteti vedea esapamentele fiecaruia...
Se foloseau doua;
al treilea era "rezerva calda",
iar al patrulea era "rezerva rece"...

-Cat de mari erau?

MegaWati (milioane de Wati)...

-Ma refer la cat de mari erau
din punct de vedere fizic...

Cat de lungi si cat de inalte?
Cat o locomotiva...
In esenta erau motoare de locomotiva...
-Dar daca se defecta ceva,
puterea devenea insuficienta.........
Initial s-au folosit aceste generatoare
pentru a alimenta baza,
dar au descoperit ca,
atunci cand le-au pornit,
s-au creat
anumite distorsiuni temporale,
incat au dat fiori la toata lumea...
Asa ca au oprit generatoarele
pentru totdeauna
si s-au alimentat din reteaua electrica...
Deci au dezafectat
generatoarele...
Aceasta este inca o poza
a cladirii generatoarelor...
Cred ca aceasta este inca o imagine
a zonei golfului, intre porturi...
Acelasi lucru...
Acesta este portul...
Chiar acolo...

Aceasta este o imagine de deasupra,
aici fiind intrarea acoperisului...
Vedeti cladirea de langa masina mea...
E evident ca a fost intretinuta...
Erau lucruri
aruncate peste tot...

-In ceea ce priveste
aceste lucruri,
putea ridica monstrul de 11 metri,
lucruri ca acesta sau nu?

Da, cred ca putea lua
o bucata din asta...

-Vreti sa spuneti, s-o smulga ?

Da... Daca apare
ceva important, va spun...

Nu, aici nu e nimic,
am mai vazut asta...
Acesta era "socul"...
"Socul de incarcare"...
Faceti imaginea
putin mai clara...

Vorbiti un pic mai tare,
va rog...

Ca functie, seamana cu clapeta de soc
a carburatorului unei masini...
Acesta este
un filtru de soc neincarcat...

Este o componenta a amplificatorului...
Este ceea ce eu numesc
un "puc de hochei"...

-Din ce material era facut
acest "puc"?

Argint... Argint masiv...
Le numeam "pucuri de hochei"...
Acesta este unul
din tuburile (lampile) de putere pentru emisie...
Se numeste "ampetron"...
Acesta este tubul,
chiar acesta,
iar acesta este
magnetul lui si transformatorul
este in acest tanc plin cu ulei...

Aceasta macara
scotea lampa afara...

-Cat de mare era ca diametru?

Aproape 1 metru...

-Aceasta parte a echipamentului
a trebuit sa fie distrusa?

Nu, au lasat-o acolo asa cum era...
Sa continuam...
Acesta este tubul, complet asamblat,
cu toti magnetii pe el...
Are circa 2 metri inaltime,
de aici pana aici...

-Dar nu a fost niciodata
folosit pentru radar, nu-i asa?

De obicei se
folosea pentru radar...
Era un radar de lunga distanta,
care a fost modificat apoi...
Alt ampetron...
N-am mai observat pana acum
podeaua rosie...

Al este aici?

Da, sunt aici...

Tu ai observat vreodata
podeaua asta rosie?

Nu...

Se petrece ceva ciudat!
Cand eram acolo inauntru,

era o parte din ea rosie,
dar nu-mi amintesc care parte...
Aceasta este o vedere completa
a ampetronului...

Uitati-va la peretii din fundal,
se pot vedea urmele...

-Incredibil!

Aceasta este cauzata de acele torte,
cand au taiat alimentarea...
Acesta este
transformatorul de putere...
Are probabil 12 tone...
Acesta este obiectul pe care
i-am spus lui Duncan sa il mute
si pe care l-a mutat
dupa ce a comentat putin...

Ooo, piesa aceasta este
ca o "salva de artilerie"!

Este modulatorul principal de impuls...
Se foloseau patru din acestea...
Are cam 1,5 m inaltime
si 13 cm in diametru...
Foloseau patru din acestea in paralel
pentru a emite pulsul in retea...

-Chiar asa?

Da...

Iata, aceasta este
una dintre ele, care e defecta...
Mai sunt si unele complete,
adica in buna-stare...

-Acestea erau
facute in anii 50?

Au fost construite in anii '80,
dar au fost proiectate in anii 50...
Acesta este un magnet de 500 GAUSS-i...
Acesta este eticheta cu specificatiile de rigoare...
Nu au prea mare importanta acum...

Cu exceptia numarului de serie...

Da, cu exceptia seriei...

-Ma intreb cand au oprit
constructia lor...
Se vede clar ca au plecat in graba...
Au ramas lucruri peste tot...
Militarii nu lasa niciodata asa ceva!

-Cate amplitroane erau acolo?

Doua...

Aceasta este antena...
E acelasi lucru...

Inca o imagine a amplitronului...
Iata doua taieturi mari...
Sunt acolo unde tubul coteste in sus...

-Ce-au taiat acolo?
Era ceva care iesea din perete?

Da, iesea de aici si continua astfel...

-Eu n-as fi avut curajul sa tai chestiile acelea
cand echipamentul era sub tensiune...

Nici eu...

Inca o imagine a tubului...
Nu sunt sigur
ca nu le-am taiat chiar eu...
Inca o imagine a tubului...
Nu e mare lucru...

-Poate au angajat pe cineva sa o faca...
Cineva din afara...

-Iar acela nu stia ce se petrece...

Nici o problema,
A facut-o insusi Pruett...

-Pruett a facut-o?

Da, Pruett...
A taiat tot...

-Cred ca era disperat...

Acesta este un D23J,
care costa astazi aproximativ
4...500 de dolari...
Inca o fotografie
a amplitronului...
Amplitronul costa in jur
de 250...000 de dolari...

-Fiecare?

Inca o imagine a unui amplitron...
Da...

Putem merge mai departe...
Observati cum au construit
aceasta pompa de vid
pe care o vedeti aici...

Ok...

- Daca ai intra in vortex chiar acum,
ai disparea de aici?

Da, absolut...

Nu ai mai fi aici...

Am inteles,
ai aparea doar pe ecranul monitorului...

Atunci sa continuam...

- Am o intrebare, va rog...

-Este posibil ca vortexul temporal,
in afara aspectului tehnologic,
sa fie ceva similar
cu ceea ce Nostradamus
si alti profeti.........
Oh, nu, nu e la fel...

S-au facut vreodata
filmari in calatoriile temporale?

Filmarile au fost facute
chiar de pe monitorul video...

- Serios?
Chiar de pe monitor?

Da, conectam monitorul
la un videocasetofon...

-Deci filmarile din documentarele
despre razboaie?.........

Da, ati ghicit...

- Ce fel de inregistrari detin
cei care conduc proiectul Mounatuk?

Am putea sa le spunem
"Home movies" (filme pentru acasa)...

Te afli in posesia
vreunei casete
sau inregistrari?

Nu...

Dar am vazut inregistrarile unor misiuni temporale
si m-am vazut si pe mine acolo............

- Deci te-ai vazut pe acele casete?

Ei bine,
cred ca e momentul
sa admit ca si eu am fost acolo...
Eram tipul care a distrus emitatorul
si apoi l-am reconstruit...
Lucram la Montauk
inafara serviciului meu, dar nu stiam asta...
Astfel, lucram cate zece ore
si apoi ma aduceau inapoi;
dar ma aduceau cu cateva milisecunde
inainte de momentul plecarii...

In felul acesta
nu stiam niciodata
ce s-a petrecut cu mine...
Imi ramanea doar memoria
ca facusem
ceva in directia aceasta...
Mi-au sters
cea mai mare parte a memoriei...
Pot sa va spun
ca eu am facut proiectul
si am construit monitorul...
Bineinteles ca am avut toate facilitatile
la dispozitie...

- Documentatie, computere, instrumente,
suport "psihologic".........

Nu, nu, fara suport "psihologic"!

Sa continuam...
Detineam deja tehnologia
calatoriei in timp,
precum si capacitatea de a crea
vortexul temporal...
Apoi, cineva de la baza,
a realizat ca sunt posibile
fenomene de mai mare amploare...
si s-a gandit sa
faca ceva neobisnuit...

Ca in vechiul film
"Creierul lui Donovan",
au implantat in creierul
unuia dintre subiectii-mediumi
un quartz roz...

Aveau de gand sa materializeze
un monstru din subconstientul lui!
Si sa-l aduca
in realitatea noastra obiectiva...

Mediumul s-a asezat
pe "scaunul psihotronic"
si a inceput sa mentalizeze
aparitia monstrului...

Mediumul era singur
in acea camera...
Apoi cineva
a intrat si a zis:
"OK, e timpul"
sau ceva de genul acesta,
care era de fapt "cuvantul cheie"...

In momentul acela
forma-gand transmisa
prin emitator
a luat forma unui monstru negru,
mare si paros,
care parea atat de infometat,
incat manca tot dinprejur:
cladiri, oameni, pamantul de pe jos...
Au inceput cu totii
sa se sperie
cand au vazut
ca nu-l mai pot controla sau opri...
Unul a strigat
"Opriti curentul!"
Au alergat la statia de curent
si au oprit generatorul,
dar aratarea tot nu se oprea...
Tot venea, si fiindu-i foame,
continua sa manance...

- Asta se petrecea
in interiorul bazei?

- Da, se petrecea la baza...

De fapt manca oameni, masinariile, manca totul...
Zdrobea tot ce prindea in cale...

- Cat de mare era chestia asta?

Aproximativ 11 metri inaltime...

- Era alcatuit
din materie ponderala, solida?

Da, sigur era din materie solida...
Emitatorul avea capacitatea
sa materializeze gandurile-forma...
In acele momente dramatice
era deja evident ca
emitatorul putea sa o faca...
Apoi am zis:
"Trebuie sa taiem firele
care ies din pamant si merg la radar..."
Am taiat firele,
crezand ca se alimenteaza de undeva
de pe langa generatorul de curent...
Dar cu toate acestea
monstrul continua sa faca dezastru...
Apoi am taiat firele dinauntrul cladirii
si el tot continua sa distruga totul...
Nimeni nu mai putea
sa urce la suprafata in momentul acela;
energia era atat de mare,
incat nu s-a putut trece
nici macar de primul etaj...
Au incercat sa urce acolo
si sa opreasca totul, dar degeaba...
Am sa merg acum putin mai departe...
Ce se petrecuse de fapt?
Ei au facut, in ziua aceea,
o legatura care, energetic,
ii conecta la Experimentul Philadelphia...
Cineva trebuia sa mearga deci
si sa inchida generatorul
din Philadeliphia, in 1943...

Am sa explic tot eu despre asta.........
S-au inchis generatoarele pe Eldrige,
de cealalta parte a vortexului temporal...
Abia dupa aceea
tehnicienii au luat niste torte speciale
si au reusit sa distruga
si emitatorul din Montuak...
Si acum se vad urmele
taieturilor produse de acele torte...

- Poti sa mergi la baza acum?

Da, este posibil...

- Asta a fost in '83?

Da, a fost in '83...
12 august 1983...

Apoi, toti cei care au supravietuit
atacului monstrului
au fost supusi unei
"spalari" complete a creierului...
Nu-si mai aminteau absolut nimic;
toti cei care ne aflam acolo
nu mai stiam nimic,
cu exceptia lui Duncan,
care a gasit drumul catre mine...
Atunci am inceput "deprogramarea"...

- Este el unul dintre putinii
despre care ai vorbit pe caseta?

Cel care a venit la tine acasa
sa-ti spuna ce s-a intamplat?

Acesta a fost Cameron sau Al?
A fost Cameron...

- Cum te-ai hotarat
sa mergi acasa la Preston?

Din instinct
sau am avut noroc,
e greu de spus...
Dar povestea e ca
am fost programat,
aflandu-ma inca sub influenta lor,
de a zadarnici activitatea lui Preston...

(Preston): -S-au ingrijorat
ca eu as putea sa-i sabotez,
sa ma opun continuarii testelor...

- Ti-ai amintit totul, sau ai avut ocazia
de a merge acolo?

Pe parcursul anilor, apar probleme
la subiectii carora li s-a sters memoria...
Cu toate ca nu-ti amintesti nimic
din ceea ce ai facut,
totusi, unele crampeie raman...
Am inceput sa manifest
un interes imens
pentru tehnologiile esoterice,
pentru psihotronica si energiile psihice...
Cercetam aceste aspecte
cautand sa-mi dau seama
ce fel de energii erau implicate
Am aflat ca
pe la mijlocul anilor '70
au fost tot felul de interferente psihice
aici, la Long Island...
In anii urmatori
am cercetat tot mai mult zona Montauk...

Daca insa mergeam acolo,
securitatea se dovedea a fi foarte stricta...
Serviciile de securitate
impanzisera tot locul.........
Dar intr-o zi, un prieten de-al meu
m-a sunat si mi-a zis:
"Preston, baza Montauk este deschisa...
Cand mergem sa o vizitam?"
I-am zis: maine!
si am fost acolo in dimineata aceea
impreuna cu familia mea...

Ne-am plimbat prin imprejur...
Cand militarii au preluat baza,
ce credeti c-au facut?
Credeti ca au facut curatenie
si-au luat totul?
Dimpotriva,
toate erau la locul lor...
Era o camera in cladirea cea mare
plina cu dosare
aruncate din sertare...
Si echipamentele mai erau inca acolo,

unele sectii ale bazei
inca mai aveau energie electrica!
Locul acela mai era inca
o adevarata forta...

- Si oamenii unde erau?

Oamenii plecasera cu totii...

-Le-a fost frica de creatura aceea?

Au fost cuprinsi de panica...

-Ce s-a intamplat cu monstrul?

Cand emitatorul si celelalte echipamente
au fost oprite
monstrul inai a incremenit
si apoi a disparut
in hiperspatiu...
Vedeti, toate "creaturile" astea
erau active doar atat timp
cat emitatorul functiona...
Si el functiona alimentat de energie electrica...
Dar se putea alimenta din prezent,
sau din trecut, de pe Eldridge, prin vortex!

-Ce s-a intamplat cu persoana
care a creat monstrul?

A fost unul dintre voi?

Nu stiu daca baietii
vor sa va spuna.........
Avem unele informatii...
Exista o fotografie
de la Montauk,
care a fost prezentata
la prima conferinta a lui Preston...
Prin '85 sau '86...
la Chicago, da...
Da, la Complexul UFBA...
Au fost multe fotografii prezentate...
Era si fotografia unui domn din.........
.........Elvetia, nu-i asa?

si de la ce societate?

De la Societatea de Cercetare
a Fenomenelor Inexplicabile...

A luat poza si a zis
ca este vorba despre ceva neobisnuit...

Poza a fost marita
si creatura care se vedea acolo
a fost incadrata in categoria celor de genul
"Big Foot" (n...t...: "Omul zapezilor")...
Ceea ce am mai vazut
este o imagine a persoanei mele,
chiar in spatele
creaturii...
Va dati seama cat de mult
m-a surprins aceasta fotografie...
Se pare ca totul are o legatura si cu mine,
chair daca incerc sa neg aceasta...

Deci tu si creatura sunteti pe aceeasi fotografie?

Nu, nu...

Cum?

A, imi cer scuze,

Al: Apar amandoi in aceeasi imagine...

Aveti vreun element de comparatie,
umbra vreunei cladiri,
sau alt element tehnic,
dupa care ati estimat marimea monstrului?

Da, asa cum spunea si Preston,
a fost estimata la vreo 11 metri...

Sunt o suita de imagini asociate...
11 metri e ceea ce rezulta ca medie...
E foarte posibil
sa fi fost de 10 metri sau de 12,
depinde de imaginea
luata in consideratie...

De asemenea,
perceptia marimii monstrului
depindea si de cat de speriati
erau cei care l-au vazut...

Unele dintre urmele
pe care le-a lasat pe cladiri
erau destul de inalte,
cred ca pe la vreo 13 metri...

Deci trebuia sa aiba cel putin 8 metri inaltime...

-Asta era pe dinafara sau pe dinauntru?

Pe dinafara...

Era afara
si ataca cladirea din exterior...

-Era un fel de maimuta,
un fel de King Kong?

Semana foarte bine
cu un "Big Foot",
asa cum am mai vazut in poze...
Doar ca acesta era mult mai mare!
Era enorm!

"Omul zapezilor" are 2,5 metri,
iar monstrul avea 11 metri!
Asta este parerea mea,
cred ca avea 11 metri...

- Din cate cunosti tu,
cum s-a luat decizia
sa fie creat acel monstru?
-Cine anume
a luat aceasta decizie?

Cineva, dar nu stim exact cine,
s-a gandit ca s-a mers prea departe,
dealtfel ca si noi toti de aici,
ca devine intr-adevar periculos
si ca nu avem cum sa stim
ce se va petrece in viitor...

Proiectul trebuia sa fie oprit!
Cea mai eficace metoda
in aceasta directie era aceea
de a provoca un eveniment
care sa sperie cu adevarat
pe toata lumea...
Stim ca cineva a venit la un operator,
l-a batut usor pe umar,
si i-a zis: "Hei, fa treaba asta!"
Apoi totul s-a derulat automat...

-Deci tu lucrai acolo zilnic
si apoi ei "dadeau timpul inapoi"?
-Te-ai intrebat vreodata
ce faceai in perioada asta?

Pai eu nu eram constient
de acel interval de timp...
pentru ca ei ma aduceau inapoi
exact inainte de a pleca...

-Deci, teoretic el nu pleca deloc,
chiar daca era posibil
sa se intalneasca cu el insusi...
Veneam de la munca
extrem de obosit, extenuat!

- Tu de fapt ai trait cativa ani
pe durata unui singur an...

Da, aveti dreptate...

In viata "obisnuita", inafara proiectului,
in ce domeniu ati lucrat?

In domeniul microundelor...

-Si nu interferau cele doua "meserii"?

Cand ajungeam acasa de la lucru,
ma simteam
de parca lucrasem 20 de ore...

- Cred ca ai lucrat si mai mult...

Incepand din '83
nu m-am mai simtit deloc asa...
Din 1983 ma simt bine...
Din '75 pana in '83
m-am simtit extrem de obosit...
Nu eram constient
si nu-mi aminteam nimic
pentru ca ma aduceau inapoi
cu cateva milisecunde inainte sa plec.........
Dar experienta si cunoasterea
dobandite acolo
m-au facut sa ma simt deschis
catre metafizica...
Datorita, deci, implicarii mele intense
in acest proiect...
Inainte nu eram decat
un expert in electronica
iar la auzul cuvantului "metafizica"
reactia mea era: "HA! HA! HA!
Aceasta este reactia tipica a unui imbecil!

Da, asa e...

Deci datorita cercetarilor mele
din cadrul proiectului Montauk
am devenit interesat
de aceasta "noua cunoastere"
cunoasterea prin intermediul metafizicii...
Si tot interesul pentru metafizica
m-a facut constient de faptul ca
Montauk era sursa interferentei
acestor "semnale"...

Totul era atat de simplu !










Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine